Numai jumătate de ceas a dat cu neauă din cer, o zăpadă fină, subțire, mai mult făină ori țucăr pudăr decât nea și s-au albit trotuarele, de ți-e milă să calci pe ele. În tufa cea mare de Mâna Maicii Domnului de la portiță, s-a aciuiat o colonie întreagă de bribeți - să tot fie vreo sută și mai mult- și fac larmă și se joacă și bribenesc, să- i vezi numai cum se scaldă cu piepturile în zăpada proaspătă, parcă sunt copii la săniuș. Păcat că nu am tableta (am uita-o la magazin la Deda Janoș) să le fac o poză, ar fi mirarea mirărilor, dar am să fur una de pe internet de la prietenul Alex, ca să înțelegeți despre ce vorbesc.
Când s-au așezat la mine în gazdă, (mai am și o familie de porumbei care s-au mutat pe terasa cu copertine) erau foarte timizi și rușinoși. Câtă larmă făceau în tufișul lor închiriat pe daiboje, numai ce mă simțeau la portiță și amuțeau, probabil de teamă să nu îi evacuez cu mătura din hogeacul de iarnă.
Acum după săptămâni de când ne dăm binețe, nu mai mă bagă în seamă. Nemțoaica le dă firimituri și resturi de mălai ori mămăligă, ba chiar și langoși și se pare că bribeții o socotesc de-a lor, vrabie îngrășată peste măsură. Iar despre mine își închipuie că sunt Zmeul Zmeilor aflat la pensie, fiindcă umblu în loc de buzdugan cu măturoiul și lopata de rânit nămeții. Dar le arăt eu lor, la primăvară tai pentru împrospătare Caprifoiul și îi las boschetari în drumul mare. Ori să se mute în tufele de Trâmbița Piticului din fundul curții că e loc destul.
Și amintind numai de primăvară, iaca-tă vă dau o rețetă pentru când vine doamna cu alai de ghiocei să își târâie trena verde peste dealuri și câmpii.
Urzici țușpais
Dacă avem un februarie călduros, la noi în Pusta Timișului, dau urzicile ca niște bijuterii minuscule, mai ales pe gireada de compost vegetal și prin tufișurile de la marginea apei, unde pământul se ține cald.
Și să te duci să culegi o poală de urzici pe care să le speli bine clătindu-le numai în apă rece apoi să le storci și să alegi numai ce e frumos și tânăr.
Să mai cumperi de la magazin o pungă de semințe de doveleac decojite, pe care să le macini în râșnița de cafea și poți să adaugi și o punguță de semințe de floarea soarelui că îți prinde mai bun gust fiertura.
Acum pune urzicile să fiarbă în apă cât să le acopere, lasă la clocot moale cinci minute, apoi scoate-le la stors și toacă-le pe cârpător dar nu prea mărunt, să poți simți din lingură bucătura așa cum se cuvine.
Iar într-o cratiță să pui o lingură de unt, trei linguri de ulei și să rumenești acolo trei linguri de făină albă. Când începe să prindă culoare făina, azvârle și făina de semințe în cratiță învâte compoziția numai jumătate d eminut, stinge- rântașul cu zeama în care au fiert urzicile, mai pune și urzicile la loc și drege fiertura asta cu sare, piper și un strop de coriandru pisat. Să clocotească nițel amestecând mereu cu lingura de lemn, până se desface făina și se transformă sosul în ceva mătăsos și cu luciu.
Nu mai trebuie decât să tragi cratița la o parte, să mai adaugi o bucățică de unt și gata. Poți servi la masă ca fel principal cu pâine proaspătă și o salată lângă. Șimplu, gustos și brebenește sănătos !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu