M-a inspirat ninsoarea asta molcomă să coc plăcinte și să îmi îmbucur sufletul mâncându-le pre dânsele mai cu vin fiert în stacană, mai cu un pahar de bere răcită în neaua de afară, asta spre a desluși care dintre beuturile astea se poate face soră de cruce cu plăcinta.
Grea misie, eu unul cu toată experiența mea de LA PLĂCINTE ÎNAINTE, nu am putut trage o concluzie care să aibe și o latură ștințifică, dar și una umană.
De aceea am luat decizia înțeleaptă să vă comunic vouă rețeta mea de plăcintă cu varză și să vă provoc să testați la rândul vostru care dintre ele se....
Și dacă ajungeți la o concluzie- concluzie vă rog să îmi dați și mie de știre ca să nu mor cufundat în întunerecul neștiinței, adică să nu mor prost.
Așadar...
Frământă un aluat din 500 de grame de făină albă cernută, 200 de grame de gris, două ouă, trei linguri de ulei de măsline, o lingură de unt, sare după ochi și 50 de grame de drojdie frământată cu cinci linguri de lapte, o lingură de făină și o lingură rasă de zahăr.
La mine faza cu aluatul este că îl pun în robot șapte minute, pe voi o să vă prindă osteneala până reușiți să faceți un aluat care nu se mai lipește nici pe vas, nici pe mâini.
Iar aluatul ăsta vine pudrat cu făină și lăsat să crească acoperit cu ștergar.
E timp suficient să spintecați o varză acră în două, să o scufundați rapid într/un vas cu apă clocotită numai pentru zece secunde, apoi să o treceți pentru două minute într-un vas cu apă rece.
Procedura asta scoate mirosurile neplăcute și face fibra foilor mai elastică,
Tăiați varza fidea-fidea, stoarceți-o bine în pumni și haț cu ea în cratiță să se călească în untură, mai alăturând și ceva afumături, fie costiță, fie jambon, fie cârnați, da să fie acolo ca să dea gust de porc, altfel varza plânge și suspină. Mai potriviți gustul căliturii cu piper, puțin dafin, puțin cimbru, puțină boia, fără mână spart și cu responsabilitate.
Acestea două fiind făcute, varza răcită aluatul crescut frumușel, nu ne rămâne decât să întindem câte o foaie ca pentru pița, să o așternem cu călitură și să o împachetăm într-o formă cât de cât simetrică și atrăgătoare.
Eu aleg întodeauna elipsa fiindcă mă duce cu gândul la Univers și la nemărginirea lui.
Restul îl știți, tava unsă cu untură, plăcintele frumos așezate, mai lăsat o dată să crească plăcintele în tavă , mai apoi foc în cuptor, 200 de grade treizeci de minute, dat cât sunt fierbinți cu ou bătut amestecat cu puțin lapte, împachetate în ștergar să asude cinci minute, apoi îmbucate.
Cu bere...
Cu vin...
Cu bere...
Cu vin...
Asta decideți voi care e sora plăcintei, și îmi scrieți și mie pe blog !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu