Dimineaţa asta a venit cu fuste de ceaţă şi amirosind a măr copt. Şi ducându-mă în fundul curţii l-am găsit pe Păvlică, mărul meu de Sâmpetru, plin de globuri galbene cu miros de viaţă lungă.
Şi m-am înfruptat acolo, sub coroana lui cu fructul dulce, umplându-mi chimeaşa de pete de must.
Hi! hi! o să mă certe Nemţoaica, dar n-am habar.
Suntem în crucea verii aprinse de soarele zăbăuc, mierla cântă de nebună în ceaţă, latrâ nişte câini departe la o stână şi Doamne ţine-mă că tare bine îmi e. Dar nu despre asta vruiam să vă spun, ci despre cum am preschimbat eu o reţetă veche spaniolă şi am făcut-o puţin nemţească, puţin românească şi pe gustul meu.
Şi ca de obicei vă învăţ şi pe voi ca să nu ziceţi că sunt secretoso- maniac.
Gaspacho a la Uica Mihai
Rade trei mere babane , stoarce-le prin sita de tăiţei ca să obţii o zeamă cu ceva pulpă în ea, mai adaugă patru roşii mari cât pumnul de campion la K1, un castravete curăţat de coajă, o legătură de ţelină, un ardei gras, sare, piper, ulei de măsline şi bate totul bine cu blenderul.
Obţii o supă- pastă mai groscioară, pe care o dai la frigider şi o bei cu paharul când simţi că arşiţa te ia în braţe, ori o mânânci din lingură, însoţită de crutoane trase la tigaie în ulei de măsline, mai garnisind-o cu feliuţe de costiţă prăjite crocant şi cu pătrunjel verde deasupra.
O să vedeţi că mărul dulce intră aşa de bine în armonie cu pulpa de roşie şi castravetele, că parcă s-au născut dimpreună.
Şi acum vă las, mă duc să mai fur câteva mere să am pentru un prânz de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu