Gătind ca la carte

Am o colecţie aproape impresionantă de cărţi de bucate stivuite în bibliotecă pe raftul cel mai la îndemână.

Iar pe ele s-a aşternut praful de un deget, vorba vine, fiindcă Nemţoaica dă cu pămătuful săptămânal, vruiam să zic, de un deget praful uitării.

Am încetat de mult să mai gătesc după cărţi.

În schimb gătesc întodeauna ca la carte.

Să explic.

După atâţia ani de meserie mi-au intrat în reflex toate aspectele tehnice ale gătitului, compoziţii, combinaţii, tratamente termicie ale alimentelor, proceduri de modificare a texturii, a gustului, a aspectului primar.

Cea mai complicată este secţiunea aluaturi, unde dacă nu ai ochi bun, ori cântar exact, rişti să fâsâi orice coptură pe care o pregăteşti. Eu mă bazez pe ochi şi în ultimii ani, nu mi-au ieşit naşpa aluaturile şi cocăturile. Mai preiau sfaturi şi tehnici de pe net, le încerc, fac teste şi descopăr că de fapt într-un sertăraş al memoriei, le aveam deja, nefolosite de ani şi ani.

Cam aşa e, în bucătărie cam "toate sunt vechi şi nouă toate".

La mine gătitul a devenit un sport de întreţinere precum jogging-ul.

Deschid cămara, congelatoarele, (am trei), frigiderul, amiros, amuşin, mă benoclez bine şi las insăiraţia să vină.

Umplu masa cu alimente, îmi aleg cuţitele trebuincioase, stiva de tigăi, cratiţe şi oale şi intru în transă.

Nu o suport pe Nemţoaica în bucătărie când gătesc, se mişcă precum un melc, iar eu lucrez încă pe principiul vechi că "în bucătărie nu se merge, în bucătărie se aleargă". Aşa că o dau afară şi dintr-o dată mă transform în diavol.

Curăţ, spăl, peliez, feliez, tai, hăcuiesc, tranşez, blanşez, opăresc, frig, dinstui, coc, înăbuş, totul în viteza a cincea şi mai ales, mai ales fac toate felurile de mâncare dintr-o dată.

Am dobândit deja o ştiinţă a programării operaţiunilor care respectând ordinea firească îmi dau deja rezultatul că toate felurile din meniu sunt gata în acelaşi timp.

Tot aşa lucrez şi la târguri, festivaluri şi prezentări.

Mânat de drăcuşorul din mine, rapid, elegant, igienic şi mai ales gustos.

Iar cărţile de bucate stau în raft, doar ca o mărturie a vremurilor în care am dormit cu capul pe ele în bucătărie.

Mai ales că am orgoliul că am devenit, la rândul meu, autor de cărţi de bucate.