12.07.2013

Sarmale pe stil nou

Mi-a venit aşa o poftă mârşavă şi mi-am băgat Nemţoaica îm priză, să îmi facă sarmale.
Că nu se egzistă sarmalagiu mai bun în partea asta de europă, decât ea, are domnule un talent ascuns în cea ce priveşte alcăturirea tocăturii, împachetarea în frunze de varză croite milimetric şi îi ies sarmalele parcă măsurate cu şublerul, pictate cu pensula şi trase la xerox. Nu mai spun de aromele primare, subtilitatea rafinată a valurilor de senzaţii gustative... of, of, of, mă opresc fiindcă deja îmi lasă gura apă. Dar Nemţoaica, băgată în şfung cu acţiunea CASA BEC adică marea curăţenie de sărbători, m-a refuzat extrem de politicos spunându-mi: Da ce, tu nu ai mâini?
Aşa că m-am apucat eu să fac sarmalele pentru vichendul ăsta şi ca de obicei vă împărtăşesc şi vouă reţeta mea, care este una epocală.

SARMALE PE STIL UICA MIHAI

Se ia un porc şi o varză.
Porcul se dă prin maşina de tocat cu sita rară. Varza nu !
Dacă porcul nu mai guiţă e în regulă.
Dacă nu, nu! Se mai dă o dată prin maşină cu sita fină.
Varza se desface în foi, frunze şi cotoare, cu ajutorul desfăcătorului de conserve. Între timp porcul tocat stă la odihnit la rece, adică într-o frapieră lângă sticlele de vin roşu, vermut şi bere.
Varza se curăţă de vinişoare, măruntaie şi resturile de butoi, apoi se limpezeşte cu un şpriţ de vin de Jidvei. Ori de Cotnari. Ori de Niculiţel. Ori de altceva, dar şpriţ să fie.
Se împachetează porcul în varză şi se pune într-o oală încăpătoare.
Hait ! am uitat să punem orezul.
Scoatem porcul din oală, îl despachetăm punem ceva orez, dar nu prea mult, împachetăm la loc şi reaşezăm în oală.
Hait ! am uitat de ceapă şi mirodenii.
Scoatem porcul din oală, despachetăm- na la naiba, a căzut tot orezul pe jos-, punem câteva cepe, alt orez neşte mirodenii care este, împachetăm la loc, punem în oală.
Hait, prea multă ceapă, prea mult orez, nu mai încape sarmaua în oală..
O scoatem afară, despachetăm, dăm la o parte jumătate din orez, jumătate din ceapă, re-împachetăm, re-punem în oală, punem oala pe foc, turnăîm un litru de vin (restul de cinci litri îl bem) un litru de apă, neşte bulion care este, dăm drumul la foc şi ne aprindem o ţigară, turnăm un şpriţ şi gata.
Acum ne dăm seama cu adevărat dacă porcul mai este viu sau nu.
Dacă sare sarmaua afară din oală, înseamnă că nu.
Aşa că o luăm uşurel la picior, fiindcă porcul poate fi extrem de nervos şi nu ne oprim decât când ajungem la un restaurant care are în meniu sarmale. Comandăm o porţie dublă, mai un şpriţ şi avem grijă dacă nu cumva şi aici,  sarmalele sar din farfurie !

Un comentariu:

DORINA spunea...

ESTI TARE MAI UICO,MAI!