11.21.2013

Virşli la indigo

Pe E-mail, mă trage de urechi un prieten:
Mă tembelule suntem în plin post, ce faci nu noi ? S-a dus dracului "Doamne iartă-mă" toată smerenia mea, mă duc glonţ la măcelărie şi mă apuc să cârnăţăresc.
Iaca- na cum se demonstrează că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii.
Apă, după reţeta părintelui Habacuc, cu atât mai straşnic şi mai vârtos este postul, când având ispita sub nas, te poţi abţine şi nu te dedai desfrâului.
Că eu doar vă învăţ dragi prieteni cum să faceţi cârnaţii, nu să îi şi mâncaţi pre dânşii aşa cum fac eu, fiindcă la mine funcţionează altă regulă, ţin post al sufletului iar nu al stomacului, fiindcă degeaba mă hrănesc cu "pâne şi apşoară" şi după aceea gândesc înegurat despre lumea asta cu fundul în sus, despre pensioara mea minusculă şi despre celelalte la vedere în România pusă sub oboroc.
Aşa că îmi frig o fleică şi un cârnat şi cu inima curată privesc în viitor.
Că şi Dumnezeu dacă ar fi om, ar face ca mine şi am sta cot la cot la masă ca să facem lumină în jur de împrejur.
Aşa că nu mă certaţi cu E-mailuri, trăcniţi-vă sufletele şi apucaţi- vă, dacă vă dă mâna şi buzunarul, să faceţi un fel de virşli după reţeta mea:

VIRŞLI CA LA UICA MIHAI

Nici vorbă să faci rost de reţeta adevărată de la meşterii acestor cârnaţi, care păstrează secretul numai pentru ei.
E drept că m-au lăsat să văd cuptorul de opărit cârnăţeii îndeaproape şi am cam înţeles tehnica de coacere dar decât să îmi dea reţeta cu meremetiseala ei, au preferat mai bine să îmi umple sarsanaua cu aceşti cârnăciori şi să mă trimită cu rezervă acasă, pentru toată iarna.
Să vă spun cinstit, Nemţoaica mea nu se omoară după Virşli, aşa că îmi rămân numai mie şi prietenilor aceşti cârnăţei să îi drămuiesc şi să îi înfulec chiar şi în postul de care faceţi voi atâta caz.
Şi cum neastâmpărul din mine-bucătarul nu mi-a dat pace, am închipuit eu o reţetă care până la urmă a ieşit pe aproape.
Vreau să vă spun că am făcut numeroase probe până m-am arătat cât de cât mulţumit şi nici una dintre probe nu a ieşit stricată şi a fost mai mult decât mâncabilă.
Deci:
O jumătate de oaie
Un sfert de capră
Curăţă toată carnea de pe oase, îndepărtează seul, pieliţele şi tendoanele, taie carnea în bucăţi cât sfertul de palmă.
Ia şi două kilograme de slănină de porc şi la fel tai-o cubuleţe.
Sărează separat fiecare fel de carne în vasul ei, frământă bine, acoperă cu ştergar curat şi lasă la fezandat trei zile.
Să ai pregătit un amestec după cum urmează: usturoi dat prin presă, piper proaspăt râşnit, boia de ardei iute.. Cantităţile nu le pot spune, faci şi tu amestecul după ochi cum îl fac eu. E bun dacă după ce înmoi degetul în el şi guşti, nu te urci pe pereţi de usturime şi nici nu îţi vine să bei apă, ci un pahar de vin de butuc.
Acest amestec, în ultima zi, îl presari peste carnea pe care ai trecut-o de două ori prin maşina de tocat cu sită deasă şi frămânţi bine maiaua cârnaţilor fără pic de lichid.
Şi am uitat să îţi spun, dacă nu ai maţe de miel, nu te apuca. Rostul virsliului este numai aşa împlinit, eu în fiecare an cumpăr de la hala de tăiat animale, înainte de Paşte, burţile şi maţele mieilor ca să le am în toamnă când încep să fie tăiaţi berbecii.
Şi cu tocătura cu şpriţ îngust la gură, umpli maţele şi faci cârnăţei de o palmă de lungi, frumos înşiruiţi şi lăsaţi numai un ceas la uscat.
Apoi, pui aceşti cârnaţi în afumătoare cât mai sus atârnaţi şi faci un foc dedesupt cu flacără deschisă, dar nu prea puternică, numai cu lemn de brad, ca să dea un fum aromat. Şi deasupra flăcării să închipui o pirostrie pe care aşezi o căldăruşă cu apă care să clocotească şi în ea să arunci o mână de ace de pin.
Trei ceasuri să ţii cârnaţii acolo atârnaţi ca aburul apei să îi pătrundă şi aroma bradului să îi coloreze doar niţel.
Apoi laşi cârnăţeii să se hodinească până a doua zi şi îi afumi uşor cu fum rece cam cinci-şase ceasuri.
Şi gata, sunt buni de pus în blid aceşti cârnăţei să îi mănânci neapăraţi fierţi la foc domol, cu hrean, cu muştar, cu ce mai vrei tu.
Dacă ai făcut un virşli maşter, apropiat la gust de fratele lui bun de la munte, trebuie să simţi când muşti, întâi oaia, apoi capra, porcul de loc şi o iuţeală sub limbă de te face să ceri de băut.
E semn că ai reuşit.


6 comentarii:

Andreea-Denisa spunea...

Ce as manca si eu niste virsli facuti de tine :)

violeta spunea...

Bravo , Uica !! La primavara stam la rand la mate iar la iarna viitoare , povestim cum ne-au iesit . Foarte faina reteta , cele doua feluri de carne fiind foarte sanatoase iar cubuletele de grasime de porc , nesemnificative .Sa ai o zi buna !

DD spunea...

Nenea nu mai strica virsli cu lemn de brad...daca cineva ti-a zis asta ti-a zis ca sa dai gres...la coacerea virsilor se foloseste doar lemn de fag.....crede-ma traiesc in tara lor...

Anonim spunea...

Prieteni , lemn de fag , lemn de brad ,lemn de cires sau de mar ,dupa alte retete ? Nu putem stii exact pana nu incercam ,si apoi fiecare cu gustul lui .Incercati din fiecare , ca nu poate sa va faca rau ,si apoi ramaneti la ceea ce va place cel mai mult .

Cristi spunea...

Se afuma cu lemn de fag dar prima data se coc la temperatura in cuptor special.Reteta nu e buna e mult mai complicat de facut.

Anonim spunea...

Reteta e aproximativa lipsesc gramajele de condimente si visli se hituiesc adica se afuma la cald si neaparat esenta tare de lemn.Reteta e mult mai complexa si daca nu vezi cum se face nu o sa o faci niciodata,condimentele si sarea se baga la gramaj si carnea in procente ,supa de oase si altele