11.27.2013

Iarnă şchioapă

Gata, nu mai îmi place !
S-a făcut un duh de zăpadă noiembrele ăsta şchiop şi m-a luat în braţe ude să mă trântească. Strănut, lăcrămez şi am ţurţuri de gheaţă în suflet.
Doamne, nu puteai să mai ţii toamna măcar până după Bobotează?
Uite ce am ajuns, să mă vaiet ca o babă îmbrobodită... ce-o să ziceţi despre mine?
Aşa că hai mai bine să lăsăm blogul în pace, să vă duc în bucătărie unde e cald şi bine, amiroase a bogat şi a desţelenit şi să punem cea oală pântecoasă pe foc să fierbem oarece gustos şi trainic să fugă răceala şi să ni se pară zăpada, zână cu trăsături de boboc de trandafir.

CIORBĂ DE CIOCANE


Vi-am mai povestit eu că ciorba asta de rai, o pot face doar o dată, hai de două ori pe an, atunci când scobesc verzele şi le pun la murat în butoaiele cele mari.
Atunci îmi rămân îndestul de la ele ciocanele, adică cotorul din miez pe care îl dau afară cu cuţitul ca să umplu acolo cu sare, boabe de piper şi câte o foaie de dafin.
Iar ciocănelele astea le tai cubuleţe şi le pun să fiarbă cu sare, boabe de piper, o crenguţă de cimbru şi doar o foaie de dafin.
Şi separat frig nişte cârnaţi afumaţi în tigaie, îi scot afară la odihnit apoi îi fac bucăţi de două degete de mari, iar în untura rămasă, călesc o ceapă, două linguri de zarzavat pentru ciorbă scos din borcan, o roşie scoasă din borcanul unde zac ele în bulion şi călitura asta o arunc în oala cu ciocănelele aproape fierte.
Mai dreg gustul, adaog oţet de mere, zeamă de corcoduşe din sticlă şi la urmă pun cârnaţii.
În blid, îmi dreg ciorba asta plină de sevă, cu smântână, niţel mărar pentru aromă de primăvară, iau pâine proaspătă lângă şi poa să ningă şi să vremuiască nici că mai îmi pasă.
Iar pe fereastră se uită la mine cu jind Crăiasa Zăpezii şi aşteaptă doar-doar m-aoi îndura să o chem în casă şi să îi dau şi ei un blid de fiertură.
Dar nu !!!

Niciun comentariu: