Vinul la el acasă- volumul trei

VINUL LA EL ACASĂ -volumul trei

DĂ CLICK PE AFIŞ !

Concurs pentru cunoscători !

Şi pentru băutori !

De vin... bine înţeles.

În perioada 

11.04.2013 ora 00.oo şi 17.04.2013 ora 24.oo

se desfăşoară la Uica Mihai pe blog un concurs pe citite şi pe degustate.

Regulamentul, este unul simplu de tot:

În fiecare zi la miez de noapte, este publicată o întrebare legată de

CEL MAI TARE EVENIMENT AL PRIMĂVERII

VINVEST

SALONUL INTERNAŢIONAL DE VINURI TIMIŞOARA.

Răspundeţi la întrebare printr-un comment  semnat cu numele real şi adresa de e-mail. 

Găsiţi sprijin substanţial, dând click pe afişul evenimentului care vă direcţionează spre site-ul cu informaţii complete.

Comment-urile vor fi contabilizate şi în funcţie de exactitatea lor vor determina clasamentul, adică locurile I, II şi III

În caz de egalitate, partajarea se va face printr-o tragere la sorţi clasică, adică numele candidaţilor vor fi scrise cu pixul pe coli de hârtie ruptă dintr-un caiet vechi, bileţelele vor fi puse în faimoasa pălărie a lui Uica Mihai şi extrase în ordine de către Nemţoaica de nevastă-sa!

Câştigătorii vor fi anunţaţi prin publicarea pe site şi prin e-mail în data de 18.04.2013

În ce constau premiile?

Premiile constau în ceva mişto de tot:

Câte o invitaţie de două persoane pentru intrare gratuită la Eveniment (echivalentul a 50 de leuţi), cu toate degustările de rigoare (îmi lasă gura apă deja!) plus o sticlă de vin premiat din partea unei podgorii de renume.

În plus, acolo daţi de Uica Mihai cu care puteţi sta la "givan" şi la un pahar de vin 

(de fapt mai multe).

Vreau să vă spun că în cadrul evenimentului punctul central este

DĂ CLICK PE AFIŞ !

GALA VINULUI PREMIUM

care încununează aniversarea de 10 ani a salonului !!!
Nu o rataţi !!!

Şi acum, cu urările de succes de rigoare iată întrebarea cu numărul trei:

 CUM SE NUMEŞTE ORGANIZATORUL SALONULUI ?

Şi până rumegaţi răspunsul, vă dau pe repede înainte o reţetă însoţitoare a vinului:

Ficăţei de pui cu smântână

Reţeta zilei de astăzi este una simplă dar infailibilă, adică chiar dacă dai greş la proceduri, în final poţi să o scalzi şi să repari totul cu o sclipire de inteligenţă.

Ştiţi ce se spune despre mecanicii auto, că vaselina e jumătate de mecanic, adică ungi pe unde scarţâie şi totul merge "ca uns" !

Ei, cam aşa e şi la bucătărie, smântâna şi mirodeniile sunt jumătate din bucătar.

Dar hai să ne apucăm de gătit.

Am cumpărat o pungă de ficăţei de pui refrigeraţi, măsline negre, o sticlă de vin roşu demisec(pe Nemţoaica am păcălit-o că musai să torn în mâncare, dar mie îmi sticleau ochii după un pahar băut lângă plită), un praz ţanţoş cu verdele lui proaspăt şi apetisant, mai câteva ciuperci albe de prun şi un gogoşar roşu şi ţâfnos. Am mai făcut eu şi alte târguieli care nu au legătura cu reţeta, şi m-am dus la plită urgent. Am băut paharul de vin cuvenit (ba, ca un nemernic am beut două) şi cu mânecile suflecate am încins tigaia cea mare pe foc.

Am tăvălit ficăţeii de pui prin făină albă amestecată cu sare şi piper şi i-am scuturat bine de tot ca să rămână fără strop de lichid pe ei şi doar cu un obraz uşor alb de făină. Şi i-am prăjit pe jumătate în ulei de porumb ca să facă o coajă rumenă deasupra. Şi i-am scos să se odihnească pe o farfurioară cu şerveţel absorbant.

Iar prazul tăiat în bastonaşe şi ardeiul roşu la fel, au luat locul ficatului să se rumenească doar puţin, iar mai apoi am stins totul cu vin (l-am amestecat jumate-jumate cu apă ca să mai îmi rămâie de un pahar) am adăugat măslinele tăiate rondele, şi ficatul care a prins să se răcească. Patru minute mi-a fiert compoziţia ca să se închege acolo un sos şi am turnat o lingură de smântână peste, am stropit totul cu sare, piper şi oregano şi am lăsat să mai tragă un clocot, până am mai tras eu încă un pahar. Ultimul.

Şi de atâta vin n-am băgat eu de seamă că sosul s-a cam prins şi are un damf de afumat de la făină.

Aşa că am tras iute tigaia de pe foc şi am reparat mâncarea ca un mecanic. Adică am turnat în tigaie un poloboc de smântână, am mai prăftuit-o cu oregano şi boia de ardei iute şi m-am scos.

Nici n-a obeservat Nemţoaica mea când am sevit-o pe farfurie cu franzeluţă caldă alăturea şi a înfulecat totul cu bărbia unsă.

Numai când i-am spus că nu mai am vin să o servesc după, s-a uitat urât şi a boscorodit ceva.

Aşa că, felul acesta de mâncare, înecat în smântână, o să treacă în reţetarul meu de urgenţă, fiindcă e o mâncare uşoară de făcut şi la fel de uşor de mâncat.

Şi merge şi fără vin la urmă, dacă l-ai băut dinainte !!!

Mai ales că merge reparată mecaniceşte.