...păi da!
Două zile a ţinut primăvara asta şi a primit un şut în dos. S-a instalat un fel de toamnă călâie cu niţel iz de zăpadă şi au început să mă doară genunchii a reumatism. Vreme de stat în casă la gura sobei îndopată bine cu lemne.
Iar la bucătărie, până să îmi sufulc eu mânecile a făcut Nemţoaica supă, din patru târtiţe de curcan mari cât pumnul lui Kitscho, cu mulţi morcovi şi aromată cu ţelină afumată şi foi de dafin. Dacă nu ştiţi, iaca-tă cum e cu ţelina afumată, o tai felii toamna şi o uşti în cuptor, apoi o dai pe răzătoarea cu ochiuri mari, din nou o uşti în cuptor presărată într-o tavă cu pergament de copt, apoi o pui într-un săculeţ de pânză şi când dai drumul la afumătoarea pentru cârnaţi, bagi săculeţul acolo atârnat 2 zile.
Se face un rumeguş cu aromă pe care îl păstrezi închis într-un borcan, amestecat doar cu puţină sare grunjoasă şi piper. Dă zemurilor o aromă deosebită, care la o adică acoperă şi sărăcia din oală (dacă n-ai destulă carne, ori o carne din categoria "tacâmuri, cepeleuri, ceveleuri", iar la noi joacă şi rol de viagra se pare, fiindcă... dar mai bine tac din gură.
În supă a pus nemţoaica nişte tagliatelle de la Barilla şi m-am certat cu ea fiindcă eu păstram pastele alea să le fac cu nucă, dar ce te pui cu nevasta?
Iar târtiţele le-a pus într-o tavă, le-a rumenit în cuptor şi mi-a dat lângă ele piure de cartofi, salată de sfeclă şi sos de mărar.
Şi la urmă nişte clătite, umplute cu o cremă ca de crempită, ştiţi voi, gălbenuşuri, vanilie, lapte, bain marie, etc. Bături nimica astăzi, apă minerală de la izvorul din parc (doar stăm la Buziaş) şi iaurt ca să mi se albească ochii.
Dar acum, fiindcă Nemţoaica doarme obosită de atâta mâncat ... am vrut să zic gătit, o să mă încalţ pâş-pâş şi o să mă duc la "Cabană" să îi rad o bere mare..
Adică ...
La naiba, s-a trezit nemţoaica, aşa că rămân cu berea în gând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu