11.15.2012

Paste rafinate

Postare pentru “Inspiration Food Marathon”, organizat de Electrolux
http://www.electrolux.ro/

Pentru mine- călător cu pantalonii sparţi în fund- Italia a fost întodeauna rezervorul din care să mă încarc cu optimism, înaintea hoinărelilor mele prin Europa. Fiindcă a fost o vreme în care, una-două, îmi adunam lucuruşoarele într-un rucsac, puneam acordeonul pe bancheta din spate a Forduleţului meu bătrân şi o luam razna şi aiurea să mă pierd prin lume.
Nemţoaica mi-a dat voie de fiecare dată să fac pe hoinarul câte două trei luni pe an ştiind ea că altfel îmi ruginesc toate corzile sufletului şi mi se toceşte spiritul scriitoricesc.
Şi întodeauna m-am oprit la Geneva, să cânt cu acordeonul în crâşmele cu terasă şi pe falezele pline de turişti, agonisindu-mi bani pentru călătorii.
Iar într-un an am stat trei luni să lucrez în crâşma unui bandit de italian care m-a chinuit şi m-a păcălit la salariu, dar m-a învăţat meserie. Pizza şi pastele de atunci au devenit pentru mine jucării simple şi la îndemână.
Şi poate vi-am mai povestit eu, despre Anunzia, nevasta rea de muscă a unui Don Calo din Portofino, care se dădea la mine şi îşi oferea nurii, de faţă cu bărbatul ei şi de care am fugit cu groază, fiindcă avea Don Calo un pistol în vitrina din sufragerie, şi când avea musafiri, se apuca ostentativ să îl şteargă de praf.
Ei, Anunzia, făcea nişte paste monumentale, mai bune decât orice alte paste din bucătăriile restaurantelor de trei stele.
Şi de la ea am furat o reţetă de rigatone pe care vi-o dau şi vouă, că aşa e bine să împărtăşim într noi, iubitorii de mâncăruri faine.

Pune să fiarbă în apă cu sare, puţin ulei de măsline, dafin şi pier boabe, o pungă de 400 de grame de rigatone. Oala să clocotească ne- acoperită şi după 7 minute să o tragi de pe foc, toarnă în ea o cană de apă rece ca să temperezi fierberea şi pune capac.
Asfel, după un sfert de ceas o să ai paste bine umflate dar al dente, ferme şi cu o aromă specială de la dafin şi piper.
Acum, într-o tigaie pune să se călească în ulei de măsline un căţel de usturoi dat prin presă, un ardei iute tocat mărunt, şi un pumn de măsline fără sâmburi.
Doar puţin să sfârâie ele în tigaie şi urmează să pui felii de roşii, cât mai multe felii de roşii, să asezonezi cu sare, piper şi cimbru uscat, toarnă un strop de vin şi doar un minut să sotezi compoziţia asta. Apoi să scoţi din oala cu rigatone două şarje mari cu paleta cu găuri şi să le răstorni în tigaie. Vezi ca o dată cu pastele să iei şi din lichidul din oală ca să îţi dilueze sosul.
Şi mai sotează tigaia trei minute, ca să se îmbrace pastele în sos, apoi pune-le morman în farfurie şi presară mult pătrunjel deasupra.
Iaca-tă, ai o mâncare de post aromată, rafinată şi cu gust de Italia sută la sută.
Şi nici n-o să-ţi facă vreo italiancă nebună, semne cu piciorul sub masă cum îmi făcea mie, Anunzia lui Don Calo.
Poţi mânca în tihnă, având lângă farfurie şi un pahar de vin alb demisec dintr-o podgorie dobrogeană, cu soarele închis în el.
Ah! La bella vita !!!


5 comentarii:

Unknown spunea...

Eu am retinut reteta pentru ca e de post ;)
Multa bafta la concurs!

Postolache Violeta spunea...

Ce bunaciune ai facut aici, ma pot autoinvita la masa?

leli spunea...

esti vinovaat..sa vii sa-mi strangi apa din gura...delicioaseee..mmmmmm

Lubita Iancu spunea...

Sunt fan(a)paste oricum ar fi dar sunt si fana Uica Mihai!!!
sa ai bafta la concurs!!

Rita Oarga spunea...

Iar ati invaluit reteta intr-o povestioara pe placul meu. Reteta asta musai sa fie cea mai buna din moment ce vine direct din Italia. Multa bafta la concurs!