11.14.2012

Avanpremieră editorială

Se zice că o dată ce înaintezi în vârstă, ori te tâmpeşti ori devii înţelpt.
Eu unul mă feresc să trag o concluzie şi vă las pe voi prietenii mei din blogosferă să judecaţi:
Mi-a trimis astăzi graficianul care îmi paginează cartea, şpaltul de control pentru tipografie, în format PDF.
Am deschis cartea în mod virtual, pe ecran şi când am văzut-o am ţipat de s-au speriat şi amândouă căţeluşele şi motanul Mutulică. Bine că nu era Nemţoaica acasă (face zifioterapie ori aşa ceva, pentru reumatismele de care naivă cum e, îşi închipuie că o să scape) că m-ar fi ţulăit şi îmi vedeam eu... de la ea.
Până acum am scos 14 cărţi. La nici una nu m-am bucurat, aşa cum mă bucur la BUCĂTĂRIND CU UICA PRIN BANAT.
Graficianul mi-a înţeles textul ,maniera, a interpretat şi mi-a făcut o grafică de excepţie.
Totul vesel, rustic, coloncifru, capiteluri, încheirea de capitol, ideograme bucătăriceşti aşezate la titlui şi la final, ce mai.
De-abia aştept să o văd tipărită, nici când nu am fost mai mândru de un text scris de mine, jur cu mâna pe tocător şi pe satâr, că o să mă îmbăt în seara lansării de o să mă fac pulbere (dar numai dacă reuşesc să scap de Nemţoaică).
Aşa că lansarea oficială va fi în 23 Noiembrie la Centrul de Afaceri din Timişoara în cadrul evenmentului GASTRO FEST TIMIŞOARA.
După care o să mai fac prezentări la Lugoj, Arad, Reşiţa, Cluj, Baia Mare şi în final, între Crăciun şi Revelion, la Bucureşti, unde va fi mare zaiafet mare.
Acuma că vi-am împuiat capul cu de-ale mele, hai să trecem puţin la cratiţă, că ce face un bucătar când are bucurie la inima lui?
Se ospătează, doară, na !!!

Piftie de cocoş cu ouă de prepeliţă 

Cocoşul e numai în titlu fiindcă n-am găsit decât o puicană zdravănă, bătrână de o primăvară şi aproape încă una, am mituit-o pe Nemţoaică să mi-o pârlească- opărească şi să mi-o cureţe  de-a fir a păr, apoi am jupuit-o de toată pielea ei.
Şi am pus pielea aia împreună cu un kilogram de gheare de pui hăcuite cu barda pe tocător (ăştia chiar erau cocoşei după pintenul abia înfiripat) într-o oală cu  cinci litri de apă şi o lingură cu vârf de boabe de piper. După trei ceasuri, am pus oala pe foc moale-moale-moale să dea în clocot uşor, abia sesizabil, mai adăugând sare, foi de dafin şi o crenguţă de cimbru.
Patru ceasuri a fiert zeama asta de şi-a lăsat tot bunul şi a scăzut la jumătate.
Şi apoi am strcurat-o: mai întâi prein strecătorul de tăiţei.
Apoi prin sita de mălai.
Şi la urmă prin şergarul anume păstrat, ţesut din cânepă deasă.
Mi-a ieşit zeama limpede  , dar nu cum îmi trebuie mie.
Aşa că am pus-o din nou pe foc, am bătut opt albuşuri de ou şi am turnat spuma asta de bezea în oală, când a început să clocotească uşor. Tot amestecând cu paleta, am reuşit să încorporez în albuş, toată suspensia de carne rămasă în supă. Şi am mai strecurat o dată toată zeama şi am obţinut un bulion străveziu aproape, cu o nuanţă neverosimilă de chihlimbar.
Am făcut proba de închegare (ştiţi voi, câteva picături pe o lingură în frigider) şi mi-a ieşit din prima. În lingură, părea picătura de piftie o bijuterie indiană cu şataif.
Apoi, am tăiat pieptul puicanei mele în felii pe care le-am înăbuşit în cratiţă cu puţină zeamă de la piftie, usturoi mult, sare şi piper, am tăiat friptura cubuleţe şi am lăsat-o la răcit. Am mai fiert patruzeci de ouă de prepeliţă şi le-am decojit (mă jur că nu mai fac asta niciodată, e muncă de ocnaş) şi am tăiat feliuţe roşii de gogoşar marinat. Am mai ales şi frunzuliţe finuţe de pătrunjel pentru ornat şi mulţumit şi surâzâtor, am beut în tihnă o jumătate de litru de vin roşu cu gust de coarnă.
Apoi a urmat montajul.
Am pus patruzeci de pahare (cele numite de barmani shot) de 35 de ml. pe o tavă, în fiecare am turnat o linguriţă de zeamă de piftie şi am dat tava la frigider. După cinci minute, am mai turnat o linuguriţă şi am pus câteva zaruri de carne. Iar la friigider, apoi a urmat feliuţa de gogoşar, oul de prepeliţă şi iarăşi zeamă. Dă-i la frigider. La final, din nou carne, zeamă şi gata. Asta mi-a mai luat ceva timp şi încă o sticlă de vin.
După două ceasuri am luat fiecare păhăruţ bucată cu bucată, l-am scufundat până la trei sfert în apă fierbinte şi l-am răsturnat pe o foaie de salată verde udată şi tăvălită prin boia de ardei amestecată cu sare şi piper ca să facă margini de rugină. Iat toate foile de salată erau puse pe platouri de arcopal crem. Am mai făcut la fiecare trunchi de con de piftie câte un zbenghi micuţ în vârf, cu hrean smântânit şi gata !
Vizual super, gustativ super, dar din punct de vedere al hrănitului raţional pacostem jale şi nenorocire.
Pe mâncarea asta scrie Colesterol, Celulită, Infarct miocardic !
Hai, care vă invitaţi la mine la masă ?

4 comentarii:

Bucovina Turism spunea...

Cum v-am promis, ce apare despre carte, promovam si pe paginile noastre cu mii de turisti insetati de realitati autentice/valoroase :) Sanatate si bucurii va urez !

http://www.facebook.com/turismbucovina

UICA MIHAI spunea...

Mulţumesc Bucovina Turism. Aşa cum se spunea în faimosul final al filmului Casablanca "presimt că este începutul unei lungi şi frumoase prietenii ".
Trebuie să stăm mai mult la "givan" în vederea închegării unei colaborări consitente.
Vă ţucă Uica Mihai.

Rita Oarga spunea...

Dupa munca si rasplata. Ma bucur ca sunteti multumit de hainuta cartii la care ati lucrat, sunt convinsa, cu multa daruire. Multi o asteapta. Asa ca va doresc mult succes.La masa nu vin ca am burta plina, dar reteta merita salvata pentru mai tarziu. Va imbratisez cu drag.

BADEA Angelica spunea...

Ma bucur ca sunteti asa de incantat de grafica! O sa trimit doi reprezentanti ai familiei mele la lansarea cartii, la Timisoara!:))
Sa fie cu noroc!
Reteta e colosala! Numai al meu ar fi in stare sa se inhame la asa migala ! :)