8.21.2012

Oţeturi aromate

Fraţii mei am băgat cearceaful de acoperit în RĂSTAMIŢĂ (lada pentru aşternuturi) şi am scos plapuma, nopţile sunt deja răcoroase iar dimineaţa, pe frunzele din grădină roua are sclipire de mărgean rece.
Are o vorbă bănăţeanul: A trecut Sfânta Mărie, te-ai c--at în pălărie.
Şi totuşi, arşiţa de peste zi mai dă impresia că vara stă pe picioarele ei.
Astăzi am o vizită importantă, vine de la Englitera unde s-a aşezat să trăiască Radu Groza ( http://www.bucatarialuiradu.co.uk/ ) ajuns în concediu la România lui de baştină. Vine cu soţia să facem degustări de vinuri, să prânzim şi să cinăm sub nuc şi să mai punem ţara la cale.
Mi-e tare drag băiatul ăsta, e pătimaş într-ale culinărelii şi am făcut pereche cu el la Arad unde am făcut ghiveci călugăresc în tigaia uriaşă, iar la sandwich-ul de 106 metri mi-a fost mai mult decât mâna dreaptă.
M-am gândit în toate felurile ce să-i dau şi să-i pun pe masă şi fiindcă suntem strâmţi la capitolul timp, nu o să mă joc, o să fac reţete mult încercate şi care nu ne mănâncă vremea aiurea.
Adică o să coc mălai în spuză cu bucăţele de costiţa afumată în el şi servit cu smântână deasupra, apoi nişte roşii umplute cu cuscus şi jambon, o ciorbiţă din toate legumele grădinii iar la final, fiindcă suntem în ţara de Papricaş, o trochiţă de cinci litri de papricaş din ficăţei de pui şi o salată din frunze de sfeclă roşie, praz, lobodă şi hrean.
Nu mai îmi bat capul şi cu deserturile, o să mâncăm porumb fiert, fructe din grădină şi un miez rece de lubeniţă.
Poate dacă o păcălesc pe Nemţoaică să tragă spre seară nişte găluşte cu prune...
Dar să revenim la subiectul zilei.
La mine în grădină deja s-a instalat cartierul general al murăturilor, e cazanul cel mare care aşteaptă să fie frecat cu leşie şi nisip de râu, ceaunul strămoşesc de băgic (aliaj de fontă) care înghite şaizeci de litri de zacuscă, şi încă trei mai micucele, de doar douăzeci de litri.
Şi primul lucru de care mă îngrijesc, e să îmi prepar oţeturi.
Am fost ieri la un supermarket, nu îi dau numele fiindcă s-au purtat urât cumine ca nişte nemernici, ba de ce nu, e vorba despre Kaufland şi m-au pus să îmi scot toate bidoanele de oţet din cărucior (bidoane de cinci litri, identice şi multe adică 20) să le pun pe bandă şi să le trag iar înapoi după ce trec prin faţa casieriţei mofluze. M-am revoltat cu vocea puţin ridicată şi a venit un tinerel de la serviciu de securitate ( de fapt arăta ca un păcălici cu creastză cocoşească dată cu gel în creştet) cică să mă ia de cot preventiv.
Dar s-a pus cu dracu şi m-am burzuluit şi în jurul meu s-a alăturat lume, aşa că până la urmă au pus mâna angajaţii magazinului şi mi-au cărat cele o sută de litri de oţet pe la scanner, pe bandă şi până la Fordul meu bătrân.
Dacă nu eram Uica Mihai de la televizor, apăi să ştiţi că nemernicii mă scoteau afară cu şuturi în fund, dar aşa au şuşotic că " nebunul ne dă pe sticlă şi ne facem de mirul lumi".
Vedeţi oameni buni cum se arată la mine semnele bătrâneţii? Că îmi pierd firul ca o babă năroadă, încep de la una şi ajung la alta.
Aşa că să mă trageţi de mânecuţe să rămân pe firul poveştii.
Deci, oţetul. Am luat oţet de vin distilat la ofertă, 5 litri 7,1 lei, ceea ce e mai mult decât onorabil.
Şi oţetul acesta vine turnat în oala mare şi aţâţat să înceapă să fiarbă. Dar nu îl las să dea clocot ci doar să facă abur deasupra în aşa fel încât rămăşiţa de alcool din el să se evapore. Şi se mai duc în abur şi mai nişte aldehide care strică gustul şi fac stomacul să treacă prin patimi grele.
Cam trei minute las oţetul apoi îl trag la o parte să se răcească puţin (cam până la 60 de grade.
Şi am sticlele gata pregătite după cum urmează:

OŢET PENTRU ACRIT CIORBELE
- zamă de cocoduşe aproape coapte, decantată şi strecurată prin proasoape de in
- leuştean proaspăt
- boabe de piper
- pătrunjel verde

OŢET PENTRU ACRIT CIORBA DE BURTĂ ŞI ALTE ZEMURI
- usturoi tăiat feliuţe
- hrean feliat
- leuştean
- boabe de piper
-ardei iuţi , ciuşcă
- cimbru verde

OŢET PENTRU DRES SALATELE
- coajă de lămâie
- piper boabe
- frunze de ţelină
- boabe de muştar
- zahăr brun
- pătrunjel verde
- leurdă tocată

OŢET PENTRU MARINAREA LEGUMELOR
- frunze de dafin
- crenguţe de vişin
- scoarţă proaspătă de stejar
- boabe de piper
- boabe de muştar
- cimbru verde
- mărar uscat cu sămânţă cu tot

OŢETUL MEU SPECIAL
- miere
- tarhon
- felii de măr
- felii de pară
- sferturi de prună uscată
- dafin
- bobiţe coapte de soc

Stau sticlele rânduite cu aceste amestecuri prinse în ele şi nu îmi rămâne decât să torn cu pâlnia oţetul fierbinte, să pun dopuri, apoi sticlele vin culcate în fân pentru douăzeci de zile.
Şi gata !
Am un produs care nu mai cere osteneală, sănătos şi de calitate.

Şi să mai vă dau şi învăţătura despre cum îmi fac eu oţetul de mere care este preferatul meu, cel mai sănătos (ţine loc şi de Dicarbocalm şi de Viagra) şi cel mai gustos, evident.
Amestec 4 kilograme de mere dulci rase, cu 5 litri de apă rece, 50 grame de drojdie şi două felii de pâine de secară uscate.
le las într-un borcan mare acoperit cu tifon să stea şapte zile apoi strecor zeama şi la fiecare litru de must adaug 150 grame de zahăr şi trei linguri de miere.
Pun din nou în borcanul cel mare şi în câteva săptămâni deasupra se formează o pojghiţă albă, gelatinoasă. Cu cât pojghiţa e mai groasă cu atât e oţetul mai concentrat şi mai bun.
Acea pojghiţă o adun şi o păstrez împachetată în tifon umezit în carerola din frigider, că e bună de cataplasme pentru reumatism, ia durerile cu mâna.
Iar oţetul îl decantez uşurel să nu trag şi boasca de pe fund şi îl pritocesc încă o dată prin tifon, în sticle de jumătate de litru.
Şi dimineaţa beau o lingură de minunăţie de asta pe stomacul gol iar la ciorbe dau gustul acela inconfundabil de se întreabă toţi ce vrăjitorie fac de îmi ies aşa bune...
Hai că mă laud, dar voi luaţi numai sâmburele de adevăr.
Acum vă las, că vine Radu, mâine vă dăm un fotoreportaj cu destrăbălarea noastră de sub nuc!

Niciun comentariu: