Dezmăţ noaptea

O săptămână m-a ţinut Nemţoaica la popreală şi m-a îndopat numai cu trufandale din grădină: părădaisă cât încape, conopidă rasol, fasole verde, guli rase cu rântaş, salate de castraveţi, frunză de gulioară şi de sfeclă roşie şi dragii mei, au început să mă încapă pantalonii de anţărţ.
Dar astăzi când stropeam cu furtunul prin grădină, mi s-au tăiat genunchii şi am simţit că mă mă fac înger cu pene strepezite.
Adică nu poţi ţine un om de greutatea mea cu buiezi şi am dat-o dracului de abstinenţă forţată şi m-am aruncat ca zăbăucul în congelator, tocmai la fund unde ştiam eu că sunt ascunse cele bune şi oprite de legea aiurită a Nemţoaicei.
Şi mi-a dat Dumnezeu mână bună şi am scos o pungă în care era împăturată o ciozvârtă de oaie cam de două kile din pulpa de sus, cu osul ei dulce care seamănă cu un semn de la Dumnezeu.
Şi a trebuit să gătesc repede, fiindcă Nemţoaica e dusă doar pentru un ceas pe la o vecină mai îndepărtată aşa că am scos din colb oala minune, că nu prea o folosesc eu ruşinat fiind de ea şi am aruncat în ea carnea bocnă şi tare ca fierul, o ceapă întreagă, patru morcovi scoşi din grădină şi doar spălaţi, un păstârnac, o legătură de pătrunjel, o lingură cu vârf de boabe de piper, o căpăţână de usturoi întreagă şi necurăţată, două foi de dafin, un sfârc rupt din crenguţele de cimbru şi două cuişoare.
Jumătate de ceas a fiert oala şi gândul meu a fost doar să mănânc rasolul cu hrean, dar am descoperit că zeama oii s-a prefăcut într-o supă atât de bună, că m-am apucat să beau din ea cu polonicul. Iar morcoveii aceia bebeluşi au prins gust de carne de oaie şi am înfulecat supă goală, până Nemţoaica venită mai repede acasă, m-a prins asupra faptului.
Şi în loc să mă certe, am văzut că îi steclesc ochii de mirosurile cele faine şi de poftă şi a împărţit carnea fiartă în două pe un taler şi parcă mi-a mulţumit în gând.
Că şi ea era dorită de frupt aşa că fraţilor vă dau de ştire, că mâine iarăşi nu o să mai mă încapă nădragii !!!
Post Scriptum
În timp ce făceam eu pauza de scriere a acestor rânduri, Nemţoaica a pus cubuleţe de pâine prăjită (rămase de la salata de ieri) şi mi-a pus lângă tastatură un castronaş cu abur deasupra lui. Aşa că vă las cu Domnul...