Sentimentul foame

Ne există sentimente ci numai senzaţii.

Asta spune în cartea sa un psiholog, pe care de altfel îl respect, dar dacă l-aş prinde pe stradă i-aş smulge mustăţile, fir cu fir.

Aşa "senzaţie" am pentru el !

În fine, i-am aruncat cartea la gunoi şi o să uit că mi-a trecut prin mână.

Ce să-i faci, există multă hârtie nevinovată în ziua de astăzi care ia drumul uitării, doar mânjită cu cerneală tipografică. Multă carte fără viitor. Doar cu un trecut minuscul.

De aceea o să scriu eu un tratat de "senzaţii" în viitor, anume mă voi opri asupra senzaţiei IUBIRE.

Despre care atâta s-a scris, încât a devenit monedă uzată. RON fără acoperire în conflict cu moneda de referinţă.

V-aţi prins deci că, devin "senzaţional" adică sentimental, atunci când sunt flămând.

Şi fraţii mei, am o foame de crocodil pe fundu apei, care n-a mai prins nici o gazelă de trei săptămâni.

Aşa că astăzi o să fac regal în bucătărie, fiindcă ieri am fost la cumpărături într-un hipermarket din Timişoara şi am cumpărat ceva bunătăţi şi anume opt capete mari de crap hăcuit cu tot cu şirele spinării şi opt limbi de porc proaspete. Iar pre dânsele le voi găti astăzi înghesuit, ca să fac un prânz de haiduc. Şi vă trimit şi pe vpoi să târguiţi la Real, fiindcă o să găsiţi chestiile astea zilnic, proaspete şi ieftine, adică doi lei peştele şi unşpelei limba de porc, buzunar de criză şi încropeală pentru cei care vor să îşi economisească de un concediu la GRECI:

BORŞ DE CRAP

Pun capetele bine spălate şi fără uperculi să fiarbă în apă cu sare, boabe de piper şi foi de dafin. Şi atâta le chinuiesc, până pică toată carnea de pe oase, apoi strecor zeama şi prefir carnea să îmi rămână măruntă şi fără pic de os.

Şi acestea fiind făcute, călesc câteva cepe, câţiva morcovi, un păstârnac, un pătrunjel, câţiva gogoşari scoşi din oţet iar călitura asta o sting cu zeama în care au fiert capetele de crăpcean. Mai adaug o crenguţă de cimbru, câteva foi de dafin, un sfert de baton de scorţişoară (rostul lui e să taie gustul de nămol al peştelui) potrivesc din sare şi piper şi mai arunc în oală patru cartofi întregi (bineînţeles fraţilor că îi curăţ de coajă).

Iar când am toate legumele moi, amestec o jumătate de litru de borş cu jumătate de litru de vin alb dulce le dau un clocot , le las să se limpezească şi le amestec în ciorbă. Tot atunci mai adaug şi un sfert de litru de bulion de casă şi mai fierb zece minute încropeala asta ca să se poată numi borş.

Iar deasupra îi trag obraz gros de leuştean tocat mărunt, că îi dă gust de rafinament.

Adică de "senzaţie".

LIMBĂ CU SOS TOMAT

Cu de trebuinţă ai aşa:

Două limbi de vacă stearpă

Un ardei roşu ca para

O ceapă de apă mare cât pumnul

Trei- patru părădaise coapte cu carnea moale să lase zeamă

Sare, piper, dafin şi cimbru, o lingură de oţet şi o lingură de zahăr

Pui limbile să fiarbă sănătos, în oala cea mare, după care te apuci de sosul lor:

Tai mărunt ceapa şi ardeiul şi le căleşti în tuci cu o porţie zdravănă de ulei, că asta va fi toată grăsimea mâncării, fiindcă limba îi muşchi neted, fără seu.

Când sunt bine pătrunse pui şi bulionul de la părădaisa pe care ai zdrobito bine şi adaugi şi mirodeniile. Sosul trebuie să fiarbă, mai mereu adaugând apă, până pier legumele şi se topesc în tuci. Atunci e vremea să le tragi deoparte şi să te grijeşti de limbile alea care au fiert până s-au înmuiat de tot.

Atunci le curăţăm de pieliţe şi vinişoare, dar cu grijă şi le tăiem felii groase de un deget. Şi feliile astea le dăm prin făină amestecată cu sare şi piper şi le rumenim uşor de tot într-o tigaie cu fund gros ca să nu le prindă para focului.

Iar peste ele, turnăm sosul strecurat prin strecătoarea de ceai şi mai fierbem puţin, după ce am pus şi oţetul şi zahărul.

Sosul o să se lege de la făina rumenită şi o să fie dulce acrişor după cum ne e vrerea, mai adăugând zahăr ori oţet la ochi şi la gust.

Iar limbile astea marinate, merg aşa de bine aşezate pe un pat de cartofi opăriţi sau pe orez înflorit, şi stropite bine cu sos. Şi bolnav să fii, te scoli de pe bolişte şi mai ceri o porţie.