Papricaşul cel de pui

Până mai anul trecut am avut un restaurant care se numea PUIUL DE AUR, şi avea un meniu, ghiciţi, alcătuit din douăzecişipatru de feluri de mâncare din carne de pui, însoţit doar de două garnituri mari şi late, adică pilaf natur şi cartofi ţărăneşti.
Dar hai să vă fac rapid o trecere în revistă a felurilor de mâncare, chit că îmi lasă gura apă doar rostindu-le.
-Ciorbă de pipote cu orez şi dressing de hrean cu smântână
-Ciorbă de târtiţe cu legume şi zdrenţe de ou (puilor de perotisor le scoteam târtiţele şi le foloseam la zeamă, este cea mai colosală ciorbă pe care vi-o puteţi închipui)
-Supă de pui cu găluşte
-Chifteluţe de pui cu sos tomat
-Pârjoale din piept de pui
-Bulete de pui cu sos dulce-acrişor
-Hamburger de pui
-Shaworma
-Hot-dog cu crenvurst de pui
-Pui la ceaun cu ciupercuţe
-Pui la rotisor
-Pulpe de pui la grătar
-Papricaş de pui cu smântână şi găluşte de făină
-Ciulama de pui
-Sărmăluţe din piept de pui
-Pui la wok cu trei sosuri
-Piept de pui caramelizat la cuptor
-Ciocănele de pui cu sos picant
-Aripioare de pui la ceaun
-Spaghete cu piept de pui afumat
-Clătite umplute cu tochitură de pui şi smântână
-Plăcintă cu carne de pui şi ciuperci
Şi specialitatea casei:
-drob din măruntaie de pui cu ciuperci
Iar la micul dejun mai făceam două feluri de omlete, jumări şi ochiuri de ou.
Restaurantul era micuţ, nu aveam decât 4 mese, 12 locuri, dar traficul era mare, nu serveam băuturi alcoolice ci doar sucuri naturale neacidulate şi lumea venea, mânca şi pleca. Mai făceam şi catering cu două scutere cumpărate de ocazie şi pe care mereu trebuia să le repar. Când am reuşit să îmi cumpăr unul nou din magazin, m-am îmbătat de fericire !!!
Bucătăria era mândria mea, era un spaţiu open- air, deschis şi clienţii vedeau tot ce se găteşeşte. Tăgeau cu ochii să ne fure meseria şi exclamau când aruncam artistic cu tigăile în aer. În acest loc am realizat unele dintre cele mai frumoase emisiuni Sarea în bucate şi am avut invitaţi mâncăi de calibru greu din toată ţara, oameni de televiziune, scriitori, chiar şi fotbalişti deşi în ceea ce priveşte sportul cu balonul eu sunt cam străin. Nu mai spun de cucoanele pofticioase care veneau de vinerea să îmi dea comenzi pentru specialităţi de duminică şi după aceea se lăudau că le-au făcut ele. Deşi erau inconfundabile, exista o înţelegere tacită, iar eu îmi vedeam de oale, crătiţi şi tigăi.
Vreau să vă dau din acele vremuri, fiindcă soarta a făcut ca să renunţ la restaurant în plină glorie, o reţetă senzaţională, după care multă lume tânjeşte.
Eu unul nu, că mi-o prepar ori de câte ori mă cuprinde aşa o poftă de moş bătrân.

PAPRICAŞ DE PUI CU SMÂNTÂNĂ ŞI GĂLUŞTE DE FĂINĂ

Să cumperi un pui produs de AGRICOLA BACĂU găseşti mai multe amănunte despre puiul acesta şi nu numai la adresa
www.creatordepofta.ro
şi dacă ai cumpăarat puiul, treaba e ca şi făcută în proporţie de nouăzeci la sută.
Iar ceilalţi zece la sută sunt după cum urmează:
Taie puiul tărăneşte, pulpele în patru, pieptul în opt, aripile lasă-le întregi împreună cu gătul şi tărtiţa, iar spiinarea şi măruntaiele să le laşi pentru o ciorbiţă scurtă, că şi mîine e o zi de la Dumnezeu.
Şi dacă nu ai ceaun adevărat de băgic gros (fontă albă) nici să nu te apuci. Dute şi cumpără-ţi unul că e sfânt la casa omului, ori fură-l de la vecini. Şi în ceaun să pui doar un degeţel de ulei şi când s-a înfierbântat, să pui şi să rumeneşti puiul acolo, stropit cu sare şi piper. Şi doar pe trei sferturi rumen, să îl scoţi la odihnă pe un taler de porţelan iar în uleiul care are deja aromă, să căleşti zece cepe potrivite tăiate fin-fin cinci ardei Kapia subţiri în carne dar roşii- bujor în pieliţă şi să căleşti legumele să prindă luciu. Acum, pui carnea la loc, şi stâmperi fierberea cu o jumătate de litru de vin alb sec, îndoit cu apă. De când sunt la Buziaş fac papricaşul cu apă minerală şi îmi iese mai bun ca odinioară, carnea seamănă cu ... cu... nici nu am cuvinte. Mai adaugă o crenguţă de cimbru, două foi de dafin şi puţin măghiran uscat.
Acum reduceţi focul ca să fiarbă totul molcom şi fără capac, ca să iasă damf şi abur iar zeama din ceaun să se îngroaşe, iar până atunci într-un castron frecaţi cinci linguri de boia dulce cu o lingură de boia iute şi zece linguri de ulei. Aici e tot secretul mâncării trebuie să obţineţi un caş de paprica (de aici vine numele acestei sălbatice mâncări, caş de paprica) omogen, consistent semănând în textura lui cu marmelada pe care poţi să o tai cu cuţitul.
Şi fiertura noastră e gata când carnea e moale şi stă să cadă de pe os. Atunci o dregem cu caşul acela roşu ca să îi dea culoare şi gust şi să mai avem pregătite nişte găluşte de făină albă.
Nu ştiţi cum se fac găluştele la noi la ţară?
Păi frecaţi fraţi mei zece linguri de făină cu un ou, trei linguri de unt topit şi zece linguri de apă (tot minerală) ca să obţineţi o spumă de aluat gălbui şi cu luciu, de grosimea iaurtului, iar din el rupeţi cu linguriţa muiată în zeama fierbinte găluşchiţe de mărimea cireşei şi puneţi-le să fiarbă în ceaun. Nu prea mult, ci numai până se înghesuie toate ca zăghitele la suprafaţa fierturii. Atunci trageţi ceaunul de pe foc, puneţi capac şi lăsaţi-l un sfert de ceas să se odihnească mâncarea şi să se umfle găluştele.
Apoi, când puneţi în blid mâncarea asta, stropiţi-o din belşug cu smântână ca să şi arate frumos, dar mai cu seamă să dea gust dulce şi untos fierturii. Şi să aveţi la îndemână vinuri de trei feluri: Un alb sec pentru primele linguri, o busuioacă de Cotnari pentru la mijloc, iar după ce aţi ras blidul întreg şi mai incercaţi unul, se cuvine un vin vârtos din podgoriile pustei ungureşti, ceva de la Tokay, cu sânge de urs în fiinţă.
Încercaţi reţeta şi după aceea haideţi să ne întâlnim pe Facebook la adresa
http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383
unde vin mai mulţi mâncăi şi pofticioşi ca noi ca să se împărtăşească despre ale puiului de la Agricola Bacău.