2.26.2012

Tocană de rinichi

De ce se duce Nemţoaica mea la PROFI?

Simplu, este, aproape de casă, aşezat în proximitate, după o gândire inteligentă !!!

Simplu, are peste 5.000 de sortimente atractive ca preţ şi calitate, face economii şi se topeşte de plăcere că e inteligentă la cumpărături, se simte în rai !!!

Simplu, găseşte tot ce îi doreşte inima, proaspăt, fresh şi îmbietor. În plus au franzeluţe şi chifle coapte la faţa locului, să le mănânci din ochi !!!

Simplu, pemanent sunt promoţii pe care le urmăreşte şi aşa mai adună să îşi ia un ruj, on spray, ştiţi voi de-ale muierilor !!!

Iaca- tă franzeluţe ca cele din poză mâncăm noi şi eu sunt cel mai mare nehalit, îmi place miezul proaspăt cu aromă de grâu, pâinea doar muiată în sare grunjoasă...

Deja îmi lasă gura apă.

Dar să vă spun ce gătesc astăzi.
Tocăniţă de rinichi !

Multă lume fuge de partea aceasta a animalului considerând-o o carne declasată şi cu iz. Dar Uica are reţeta lui şi tocăniţa mea de rinichi e faimoasă şi i s-a dus buhul. Dar hai să povestim.

Întâi iau rinichii şi îi spintec pe mijloc ca să pot îndepărta mijlocul alb, pieliţele şi vinişoarele de sânge. Apoi îi marinez într-un lichid astringent cu oţet de mere, suc de lămâie, lămâie rasă, boabe de ienibahar, sare şi frunze de pătrunjel verde. Şi uit de ei nişte ore bune, când îi scot afară şi îi limpezesc în trei ape, sunt roz- albicioşi şi fermi.

Acum e vremea să pun cratiţa de fontă pe foc şi rinichii tăiaţi în felioare se prăjesc uşurel în ulei ca să prindă o crustă. Îi storc pe un şerveţel de hârtie, arunc primul ulei de la frigere, curăţ bine cratiţa şi o pun iarăşi la chinuit. Prăjesc în ea cu ulei amestecat cu unt, un morman de rondele de praz ca să se facă aşa o călitură translucidă, apoi torn apă clocotită ca să înăbuş tot, pun şi rinichiul acolo, cu adaos de mirodenie, sare, piper boabe şi neapărat un sfert de baton de scorţişoară. Mai o foaie de dafin, o crenguţă de cimbru, un strop de vin demisec, alb ori roşu şi fierbe cratiţa mea în lege cam o jumătate de ceas ca să înmoaie bine rinichii. Şi atunci torn deasupra o jumătate de litru de suc de roşii pe care îl face Nemţoaica în casă, mai adaug un strop de zahăr şi las numai cinci minute să clocotească.

Deja miroase bucătăria a bun şi a poveste cu balauri flămânzi, iar lângă încropesc un pilaf grecesc. Şi mâncarea asta din orez are dichisul ei şi dacă nu ai mai făcut până acum, te învăţ.

Alege orezul cu bob rotund, o cană bună şi pune- l să înflorească în apă fierbinte în care ai presărat şi puţină coajă de lămâie rasă. Să stea orezul cam un ceas acolo şi dacă s-a înmuiat bine, să îl clătăreşti tot cu apă fierbinte. Apoi să iei o tavă înaltă pe care să o ungi cu unt, să pui orezul acolo amestecat numai cu sare şi un strop de nucuşoară rasă şi să dai tava la cuptor la foc potrivit o jumătate de ceas. Dar de două ori să amesteci orezul ca să absoarbă tot untul, iar la sfârşit să îl laşi să sfârâie niţel. Că dacă prinde şi puţin obraz de gratin e şi mai bun.

Şi pune în farfurie o porţie zdravănă de pilaf, toarnă sosul cel roşu deasupra cu bucăţi de rinichi şi să ai pregătită o salată care merge. De exemplu o ridiche neagră feliată amestecată cu puţină ţelină rasă, stropită cu o vinegretă simplă şi ţelină verde din belşug. Ori una încropită din morcov ras, făşii de varză dulce şi gogoşar scos din marinată, la fel pruftuluit cu vinegretă.

Şi poftă bună frate, iaca mâncare boierească, dar să nu uiţi lângă un vin sec şi aspru cu gust de stâncă şi de mare în furtună.

3 comentarii:

Unknown spunea...

De ce nu pui si ghimbir,ananas,papadie si inca vreo 150 de condimente.... poate iese mai buna...

Anonim spunea...

Asta e poveste,nu reteta,pentru ca nu specificati cantitatile...aiurea-n tramvai.

Unknown spunea...

MULTUMESC...SANATATE LA FAMILIE..!!@