Ficăţei de pui cu smântână

De ce mă duc la PROFI ?

Simplu, este, aproape de casă, aşezat în proximitate, după o gândire inteligentă !!!

Simplu, are peste 5.000 de sortimente atractive ca preţ şi calitate, bucătarul din mine se simte în rai !!!

Simplu, găsesc tot ce îmi doreşte inima, proaspăt, fresh şi îmbietor. În plus au franzeluţe şi chifle coapte la faţa locului, să le mănânci din ochi !!!

Simplu, pemanent sunt promoţii pe care le urmăresc şi aşa mai fac de o sticlă de vin ori o bere !!!

Reţeta zilei de astăzi este una simplă dar infailibilă, adică chiar dacă dai greş la proceduri, în final poţi să o scalzi şi să repari totul cu o sclipire de inteligenţă.

Ştiţi ce se spune despre mecanicii auto, că vaselina e jumătate de mecanic, adică ungi pe unde scarţâie şi totul merge "ca uns" !

Ei, cam aşa e şi la bucătărie, smântâna şi mirodeniile sunt jumătate din bucătar.

Dar hai să ne apucăm de gătit.

Am cumpărat o pungă de ficăţei de pui refrigeraţi, măsline negre, o sticlă de vin roşu demisec(pe Nemţoaica am păcălit-o că musai să torn în mâncare, dar mie îmi sticleau ochii după un pahar băut lângă plită), un praz ţanţoş cu verdele lui proaspăt şi apetisant, mai câteva ciuperci albe de prun şi un gogoşar roşu şi ţâfnos. Am mai făcut eu şi alte târguieli care nu au legătura cu reţeta, şi m-am dus la plită urgent. Am băut paharul de vin cuvenit (ba, ca un nemernic am beut două) şi cu mânecile suflecate am încins tigaia cea mare pe foc.

Am tăvălit ficăţeii de pui prin făină albă amestecată cu sare şi piper şi i-am scuturat bine de tot ca să rămână fără strop de lichid pe ei şi doar cu un obraz uşor alb de făină. Şi i-am prăjit pe jumătate în ulei de porumb ca să facă o coajă rumenă deasupra. Şi i-am scos să se odihnească pe o farfurioară cu şerveţel absorbant.

Iar prazul tăiat în bastonaşe şi ardeiul roşu la fel, au luat locul ficatului să se rumenească doar puţin, iar mai apoi am stins totul cu vin (l-am amestecat jumate-jumate cu apă ca să mai îmi rămâie de un pahar) am adăugat măslinele tăiate rondele, şi ficatul care a prins să se răcească. Patru minute mi-a fiert compoziţia ca să se închege acolo un sos şi am turnat o lingură de smântână peste, am stropit totul cu sare, piper şi oregano şi am lăsat să mai tragă un clocot, până am mai tras eu încă un pahar. Ultimul.

Şi de atâta vin n-am băgat eu de seamă că sosul s-a cam prins şi are un damf de afumat de la făină.

Aşa că am tras iute tigaia de pe foc şi am reparat mâncarea ca un mecanic. Adică am turnat în tigaie un poloboc de smântână, am mai prăftuit-o cu oregano şi boia de ardei iute şi m-am scos.

Nici n-a obeservat Nemţoaica mea când am sevit-o pe farfurie cu frnzeluţă caldă alăturea şi a înfulecat totul cu bărbia unsă.

Numai când i-am spus că nu mai am vin să o servesc după, s-a uitat urât şi a boscorodit ceva.

Aşa că, felul acesta de mâncare, înecat în smântână, o să treacă în reţetarul meu de urgenţă, fiindcă e o mâncare uşoară de făcut şi la fel de uşor de mâncat.

Şi merge şi fără vin la urmă, dacă l-ai băut dinainte !!!

Mai ales că merge reparată mecaniceşte.