Rântaşul şi fermecături

Sunt efectiv îngropat în zăpadă, nămeţii sunt în curte până dincolo de genunchi şi Nemţoaica umblă cu o lopată de placaj să facă pârtie până la şopronul cu lemne. M-a scutit pe mine de corvoada asta fiindcă nu am încălţări cum se cuvine şi oricum sunt răcit până în prăsele. Îmi curge trompa ca la elefanţi şi sunt înfofolit în fulare groase de caşmir, în jurul şalelor şi până la beregată.Ar fi potrivită acum o răchie fiartă, dar Nemţoaica m-a pus pe ceai cu miere şi pe zeamă de lămâie... că nu mai pleacă iarna asta o datăăă!

Ieri am avut filmare, încropeală la mine în bucătărie şi am gătit pe repezeală, dar ne-au ieşit patru feluri de mâncare aşa bune, că nu mă pot abţine să nu vi le povestesc.

Mai ales că e vorba de o şmecherie bucătăricească de a mea pe care dacă o băgaţi la cap vă prinde extraordinar de bine.

Ca o cană de răchie fiartă la o răceală !

Deci într-o soteuză puneţi 50 de grame de ulei, 50 de grame de unt, căliţi uşurel 200 de grame de făină albă, stingeţi cu jumătate de litru de supă de oase şi un sfert de litru de lapte. Asezonaţi simplu cu sare şi piper. Rântaşul ăsta răcit, vine pus într-o caserolă cu capac şi băgat la frigider unde rezistă fără să se degradeze timp de o săptămână. Este baza pentru supele false, pentru sosuri, ciulamale şi pentru Ţuşpais, mâncarea de temelie a bănăţeanului, despre care cândva am să scriu un tratat bucătăricesc.

Acum iată cum am făcut eu ieri probă de virtuozitate:

Am pus pe foc două oale, într-una am călit cu doar un strop de ulei patru cepe tăiate solzi, cinci căţei de usturoi, le-am înăbuşit cu puţină apă, am adăugat două linguri zdravene de rântaş rece şi l-am bătut cu telul să se dizolve. Am mai completat cu puţină zeamă de oase, am tras de pe foc şi

am umplut un castron pântecos de faianţă. Deasupra am pus crutoane dintr-o franzelă veche prăjită în ulei, pătrunjel verde din belşug şi caşcaval ras. Supă de ceapă jumătate franţuzească, jumătate bănăţenească. Dulce, puţin usturoiată şi sănătoasă ca Aloe Vera.

În cealaltă oală am călit doar o ceapă micuţă, un morcov ras fin, un sfert de păstârnac şi trei linguri cu chimion. Am stins cu apă, am adăugat la fel o porţie babană de rântaş, l-am bătut cu telul şi la final am strecurat supa în castron, am presărat-o cu mărar tocat şi am turnat-o peste nişte friganele făcute la fel, din franzelă veche dată prin ou şi friptă la foc iute.

Supe false, preparate într-un sfert de oră, s-au bătut colegii din echipa de filmare pe ele de nu a mai rămas nici măcar un strop de gust.

Partea faină a fost că sătui de-acuma, nu au mai mâncat felul doi aşa că am rămas eu cu Nemţoaica să ne luptăm cu două ciulamale rapide, una de ciuperci şi una de ouă fierte.

Cea de ouă e preferata mea şi se închipuie cam aşa:

Pun într-o crăticioară patru linguri cu vârf din rântaşul acela rece, diluez cu lapte şi un picuţ de smântână, adaog două legături de pătrunjel tocat şi dau doar un clcot scurt. Între timp curăţ mai multe ouă fierte le tai în sferturi şi pun căte opt bucăţi în fiecare farfurie adâncă. Torn ciulamaua fierbinte peste ele ca să le acopere, mai presar nişte aşchii de unt rece şi feliuţe de caşcaval tăiat cu peliatorul de cartofi şi lângă, mămăligă rece că aşa e bun contrastul.

Iar ciulamaua de ciuperci, după care se omoară Nemţoaica se încropeşte la fel de uşor.

Pun rântaş în cratiţă, adaug o ceapă călită dinainte, diluez cu lapte, supă de oase şi încorporez ciupercile curăţate şi tăiate lamele mai groase, ca să simţi ce bag in în gură. Potrivesc din sare şi piper, mai adaoug o linguriţă de oţet scos din borcanul cu ardei iuţi, o linguriţă de miere şi las doar trei minute să clocotească. Pun o farfurie cu vârf pentru Nemţoaică, o decorez cu dâre de smântână şi pătrunjel tocat, lângă îi dau o salată făcută din gogoşari scoşi din marinată, amestecaţi cu rondele de praz şi măsline.

Şi îmi creşte inima când o văd cum înfulecă.

Adică vruiam să spun cum mănâncă delicat, graţios şi cu multă eleganţă.

Na, că m-am scos !