E doar un crumpei de om, cu nasul sumeţit şi tot numai vână. Ia sacul de cartofi de patruzeci de kile în spinare şi face genoflexiuni cu el, numai ca să îmi demonstreze că îi spun aiurea Moş Zărie şi că e mai verde decât mine.
Ticu Pincu Zărie a lucrat toată viaţa la chefere, a fost căuzaş la ştrec, (aşa se spune în Banat la linia ferată, chiar există un cântec faimos pe care vi-l redau în versuri mai jos:
Foaie verge pusă-n oală
Merg cătanile pră ştrec
Îmbrăcace-n pielea goală
Şî cu mînurile-n jep)
şi iaca de un an şi mai bine, e penszionar şi s-a tras la casa lui.
Se mai duce câte o dată, de dor, la marginea Buziaşului pe unde trece linia ferată şi priveşte lung în urma trenurilor. Stă lângă ştrec şi dohăneşte tutun, apoi se întoarce acasă, scoate o litră din pimniţă, o pune supt braţ şi vine la mine să îşi astâmpere oful. Se îmbată unu-doi şi când îl prinde răchia, începe să îmi povestească de-ale cefereului, de îmi face capul calendar şi îmi vine să îl iau şi să dau cu el de ştrec.
Dar înghit în sec şi îl iert, întâi fiindcă are o răchie bună, buuună şi al doilea fiindcă e un om de pus la rană.
Înţelept, proverbial şi meseriaş priceput la toate. Mi-a reparat călcătorul cu aburi al nemţoaicei (i-au rămas piese pe-afară dar scula merge mai bine ca mai devreme), mi-a păsuit toate ferestrele umflate şi le-a făcut să se închidă mai bine ca înainte, a reconstituit tencuielile de la magazii, aleea de cărămidă din curte, gardurile de lănteţi şi chiar mi-a sudat tobele de la eşapamentul maşinii.
Dar pe lângă toate astea, mirarea mea a fost mare, e un bucătar desăvârşit şi un măcelar de porci ce nu a mai văzut lumea. Ca pe o demonstraţie, mi-a făcut luna trecută patru feluri de sângerete din porcul tăiat, jonglând cu sorturile de carne şi cu amestecuri de mirodenii, de m-a lăsat paf. Ne-am bătut pe prospăturile lui, eu şi prietenii şi ne-am hotărât să mai cumpărăm şi luna asta un godac de şaptezeci de kile ca să ni-l facă de suflet.
Mai ales că răchia însoţitoare a dat-o, şi o dă el.
Ieri a venit Zărie la mine (nu îi mai spun Moş, că ţăcănitul chiar se poate supăra) cu opt picioare de porc proaspăt pârlite, agonisite de pe unde a fost el să măcelărească jivine şi mi-a cerut voie să se joace în bucătărie. Şi m-a mai rugat să îi dau oala minune.
I-am spus că oala funcţionează numai dacă o ungem la supapă cu răchie, şi Ticu a scos din buzunarul adânc de la supsioară o sticlă de un litru şi a spus că ştia el ce obiceiuri proaste au oalele astea ungureşti.
Şi să vedeţi ce a făcut Moş Zărie (na că mi-a scăpat) a luat picioarele de porc, le-a pus în chiuvetă să se umezească a turnat peste ele un kil de sare grunjoasă şi a început să le frece cu peria de paie până s-au făcut galbene ca ceara.
Apoi, le-a spintecat în două, le-a pus în cruce în oală, a adăugat o mână întreagă de boabe de piper, trei foi de dafin şi trei căpăţîni întregi de usturoi, pe care numai le-a spart cu ciocanul de şniţele. Apă până la semn, a pus oala pe foc şi ne-am apucat amândoi pe scăunele să ungem supapa cu răchie.
Am uns-o un ceas şi oala n-a zis nici pâs.
În schimb Zărie a început să îmi povestească despre buloane, şevroane, traverse şi averse că am simţit că îmi sare mie supapa.
Dar am răbdat şi am făcut cele de trebuinţă după tipic.
Am tocat trei buloane (cepe roşii) un şevron (morcov gros cât coada de la ciocanul ceferistului) şi o traversă (praz oltenesc amirosind a reavăn).
Le-am tocat fidea- fidea (băgami-aş, m-am ciuntit la un deget, nu că sunt nepriceput dar cu Tie pe capul meu...) şi le-am pus să se călească în tuci cu doar un strop de ulei.
Ticu Pincu Zărie a mustă cât cât a mustăcit şi după ce i-am oprint oala minune din fierbere (nu i-am arătat unde-i supapa) s-a apucat de a scos picioarele pe o sită, le-a pritocit şi a scos toată carnea de pe oase.
Şi carnea asta a pus-o în tuciul meu, a început să cânte:
Foaie verge pusă-n oală
Merg cătanile pră ştrec
Îmbrăcace-n pielea goală
Şî cu mînurile-n jep
Şi mi-a cerut să îi fac mujdei, să îi fac mămăligă şi să mă fac iaurt ca să dreagă tuslamaua.
Mi-e mi-a sărit supapa, iaurtu, şi când mă pregăteam să îi dau un şut în partea aia cu care se stă pe ştrec, a venit Nemţoaica în bucătărie.
Şi ni s-a înmuiat supapa la amândoi.
Nu vă mai spun ce s-a întâmpat...
Am rămas becisnici şi fără supapă, Nemţoaica a dat tuslamaua la câini şi...
Pe drau, acum suntem în pivniţă la Ticu Pincu Zăroni, lângă butoi şi tragem răchie din supapă.
La dracu cu Tuslamalele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu