1.21.2012

Fără Uica Mihai

Nici măcar nu vă puteţi închipui, ce greu e- în general- să fii Uica Mihai, bucătarul nărod din banat care are câce o drăguţă în fiecare sat din Banat.
Am îmbrăcat straiul acestui personaj acum cinci ani, şi chimeaşa lui de paure gureş, sfătos şi cu geală, mi s-a lipit de piele atât de tare încât nu o mai pot da jos.
Uica, s-a procopsit cu prieteni de pe ecranul televizorului, unde ţine emisiunea de tradiţii culinare de la TVR3 şi TVR Timişoara, de pe undele eterice, unde are întâlniri în Cuină la Radio Timişoara în fiecare Duminecă, de pe blog şi de pe Facebook, şi din rubrica săptămânală din Redeşteptarea de la Lugoj.
Nu mai vorbesc de ieşirile în peisaj, la campionate, târguri şi expoziţii.
A devenit acest Uica Mihai un personaj în carne şi oase, pe care de câteva ori am vrut să îl ucid, fiindcă povara de a-l purta, e deosebit de grea.
Dar cu precădere, efortul este ucigător în aceste zile de clocot social din România, când eu, Mihai T. Ioan, cetăţean cu drept de vot şi cu suflet cănit, am ieşit în piaţă să îmi manifest tulburarea, îndoiala, şi aspiraţiile.
Lumea dă brusc de Uica Mihai, poposit să scandeze alături de fraţii lui din Banat. Nici vorbă de grai bănăţan, nici vorba de atitudine potolită, nici vorbă de tradiţii culinare sau ne.
Şi oamenii privesc cu îndoială şi nu îşi încipuie că şi Uica Mihai poate fi indignat.
Fiindcă în firea Bănăţanului neaoş, nu stă nici înjurătura, nici agresiunea verbală şi mai ales nesupunerea.
Şi oamenii mă privesc dezamăgiţi fiindcă pătez această imagine, şi chiar am auzit înjurături printre dinţi, ba chiar un tembel s-a oferit să îmi dea la moacă. Asta însemnând în mintea lui, că îmi va aplica o corectură. Doamne, că dacă eram mai tânăr cu zece ani, îl luam pe umăr, fugeam cu el până la Timiş şi îl azvârleam peştilor. Dar tot am făcut-o în gândul meu ca să nu mă simt şchiop sufleteşte.
Aşa că, fraţi ai mei de pe internet, fiindcă mi-e sufletul ca o pâine prea coaptă şi fiindcă simt că îmi pleznesc toate cusăturile chimeşii, vă cer îngăduinţa să mă dezbrac pentru o bucată vremelnică de ţoalele lui Uica Mihai şi să rămân doar Mihai T. Ioan scriitorul, poetul, cetăţeanul.
Vă promit că nu stau mult în această stare şi că mă întorc înapoi liniştit şi cu sufletul împăcat, Uica Mihai pe care l-aţi îndrăgit şi care rămâne adevărat, atâta timp cât şi voi cei care simiţiţi că sunteţi fraţii lui, rămâneţi adevăraţi.

2 comentarii:

Lucian - Attila Blaga spunea...

Uica forevăr!

Antonina spunea...

Draga Uica, stimabile Mihai iti sorb fiecare cuvintel si sa fiu a naibii daca nu te-as ajuta sa-l dam pe nenea ala la pesti! Uica forevăr, da da!