Sunt un naiv, un mămăligă neputincios.
Vă daţi seama ce greu este în aceste zile să fii Traian Băsescu?
Să fii conducătorul unui popor de nemernici nepricepuţi şi nerecunoscători, care nu înţeleg că le vrei binele, că doar tu ştii cum e chestia cu democraţia şi că primăvara arabă e un moft?
Închipuiţi- vă cum se plimbă Traian prin sălile înalte şi pustii ale Cotroceniului, precum dictatorul lui Gabriel Garcia Marquez, care avea măcar comapania unor vaci blânde cu ochiul clar. Băsescu nu se bucură nici măcar de atât, vaca lui e undeva în negură lichidându-şi conturile ca să o întindă din ţară cu tot cu genţile şi pantofii ei.
Închipuiţi-vă cum stă Băsescu de unu singur în sufrageria aceea imensă de la Cotroceni, alături de sticla de vizichi din care nu poate să bea fiindcă paharnicul său marionetă e plecat să mai inaugureze un tronson de patru metri de autostradă şi să vadă dacă nu a răsărit iarba ca să-i tragă o coasă naşpa.
Închipuiţi-vă cum se culcă Băsescu în patul rece din dormitorul Cotrocenian, pipăind în jurul său să vadă dacă nu cumva a făcut pipi din inerţie pe aşternuturile portocalii, pe care nu mai vine să i le schimbe Videanu şi Roberta?
Ehehe !
În comparaţie, să fii Uica Mihai e floare la ureche.
Aşa că o lacrimă vă cer şi puţină compasiune, pentru Traian, cel mai singur dintre toţi Românii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu