Adică ei nu îi pică bine mixajul de vin sec alb, ghimbir ras, piper boabe, căţei de usturoi şi lămâi tăiate în sferturi. Ba când a mai văzut că pun şi o conservă întreagă de porumb boabe, s-a luat cu mîinile de cap şi a fugit din bucătărie. Eu am continuat cu nişte ardei iuţi, frunze uscate de busuioc şi sos de soia.
Marinata asta în castronul ei de fainaţă, stă în frigider ca să o vadă nemţoiaca.
Peste patru ceasuri vă scriu ce s-a mai întâmplat. Acum mă duc să văd cine ce mai protestează prin România.
Absorbit de evenimente, am lăsat puiul cam multişor, iată că sunt opt ore de marinată şi mi-e teamă că n-o să mai înţeleg nimic din friptura asta.
Aşa că preventiv îl clătesc cu apă rece, îi dau un damf de sare şi piper şi îl pun în tavă pe un strat de felii de praz. E singura chestie verde şi proaspătă pe care o am în casă, în rest sunt potopit de borcande de legume conservate, marinate, sărate, uscate la fum etc.
Mai adaog un ardei capia uscat şi spintecat în patru, câteva roşii uscate conservate în ulei nerafinat de floarea soarelui, torn un strop de bulion îndoit de trei ori cu ap caldă şi bag tava în cuptor. Nemţoaica trage cu ochiul peste umărul meu şi to face nazuri.
las să facă, fug iute la televizor Primul Ministru dă un interviu.
M-am întos la cuptor, sunt dezamăgit de interviu, omuleţul acela cu epoleţi de ceară mi-a îndrugat numai baliverne. Am înţeles că o duc bine faţă de greci şi spanioli, ba chiar şi faţă de elngleji. Iar faţă de el o duc şi mai bine.
Mă uit în cuptor puiul e aproape fript, mă apuc să îi fac o garnitură cu care să îmi împac nemţoaica.
Am o pungă cu dovleac de copt gata ras în frigider. Pun dovleacul să fiarbă cu o cană de lapte şi cu o cană de supă de pui rămasă de ieri în frigider. An trecut-o prin sită ca să scap de tăiţei de casă făcuţi de Nemţoaică şi de rondelele de morcovi. Şi până fierbe maiaua asta de piure, mă duc să mai trag o ocheadă la televizor. Lumea e deja la manifestaţie, au ieşti câteva mii de oameni în stradă.
Dovleacul e fiert, aşa că mai scot din exesul de zeamă şi cu telul fac un piure sănătos, asezonat cu nucuşoară, sare şi pieper. Mai adaug puţin unt, verdeaţă tocată şi gata !
m un platou vechi de poţelan englezesc cu pisaje încodeiate în sepia. Scot puiul în milocul lui, fac un gărduleţ englezesc din bucăţile de praz înecate în sos, de cealaltă parte închipui două moviliţe de piure portocaliu-strălucitor şi strig după Nemţoaică. Apare cu un sandviş uiraş în mână. Pîine, afăumături din porcul mostru, ceva brânză şi murături cât încape.
Se uită la platoul meu, se întoarce cu senviciul pe un sfert muşcat şi îmi aruncă peste umăr cu gura plină: Mîncă-l tu !
Am în mine o furie colosală.
Iau platoul, îl ridic deasupra capului şi încep să scandez:
Jos nem-ţoai-ca ! Jos nem-ţoai-ca! Jos nem-ţoai-ca !
Şi mă simt perfect... m-am uşurat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu