La final de an

Iaca-tă se pare, că această postare ar fi ultima de pe anul 2011.
Şi într-u începutul ei o să oftez şi eu precum Bădiţa Creangă:
Ai !!! Sărac precum anu trecut, anu ăista şi ăl de vine, n-am fost niciodată.
Şi nu şuguiesc, da să fie Dumnezeu bun cu mine şi să îmi dea sănătate, că de bani mă descurc eu. Iau cu împrumutul de la cei ce n-au, dau înapoi celor care au şi mă feresc ca de iazmă de cei care vin să îmi ceară, fiindcă au prea mult şi vor să mai aibă.
Dar lăsând glumele în taină şi amărăciunea la o parte, pentru bucătăreala mea a fost cel mai bun an. Am luat 11 medalii de aur pe la diverse competiţii gastronomice, 4 de argint şi două de bronz, 4 cupe dintre care una mă onorează profund şi parfumat fiindcă se numeşte CUPA RADU ANTON ROMAN ŞI ESTE ACORDATĂ DE CAMPIONATUL INTERNAŢIONAL DE GĂTIT ÎN AER LIBER, am realizat două recorduri mondiale în gastronomie şi am cam dat de mâncare cam la peste 15.000 de persoane.
Emisiunea de televiziune pe care o prezint are un rating deosebit, la fel si emisiunea de la Radio Timişoara şi am şi o rubrică de 22 de săptămâni în ZIARUL REDEŞTEPTAREA DE LA LUGOJ.
Am mai închegat o prietenie deosebită cu site-ul CULINAR.RO şi rămân prieten lipit cu site-ul CULINARIO.RO unde am cunoscut nişte oameni deosebiţi, la fel de nebuni şi pătimaşi ca mine.
De asemenea mi-am găsit prieteni în toată România şi în toată lumea asta şi nici nu am curajul să îi pomenesc pe toţii fiindcă sigur uit pe vre-unul.
Iaca-tă măi oameni buni un an încărcat şi dea Domnul ca şi cel care vine să fie la fel.
Dacă vă întrebaţi unde face Uica Mihai Revelionul, răspunsul îl aveţi chiar înainte de întrebare.
O să gătesc la un restaurant din Buziaş, la prietenul meu Ionel supranumit Americanul, care a rămas fără personal în ajun şi mă duc să îl descurc fiindcă e un băiat de aur care chiar merită descurcat.
O să vă mai întrebaţi ce o să gătesc.
Iarăşi răspunsul firesc: Nebunii de-a lui Uica, feluri de mâncare ca să sperii musafirii şi să le stric Revelionul, dacă nu merg pe mâna mea şi nu au curaj să guste. Vă destăinui doar atât, fiecare fel de mâncare va avea o înfăţişare înşelătoare, desertul o să semene a tocăniţă, aperitivul a desert, ciorba a cremă de văcsuit tapiţeria maşinii,. fripturile vor fi ascunse supt plapumioare de legume gratinate ca să osteneşti căutându-le, curcanul va avea gust de vită, vita de porc, iar porcul dulce acrişor va semăna cu un compot care îngraşă.
Nu băsnuiesc, sunt expert în astfel de prefaceri şi este modul meu de a mă face diferit de alte bucătării cu ştaif.
Dar hai să încheiem postarea, înainte de a ne plictisi unii de alţii.
Aşa că dragii mei prieteni vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de mine şi de blog tot anul ăsta, o să vă mulţumesc şi dacă rămâneţi lipiţi în continuare şi ca final vă urez:
SĂ VĂ ÎMBUCURE DUMNEZEU SUFLETELE ŞI SĂ VĂ ŢINĂ ÎN PALMA LUI CA PE TOT CE ÎI MAI PREŢIOS.