Festivalul Papricaşului la Buziaş

Parcă ieri a fost toamnă şi acum s-a făcut iar. Doamne, cum zboară lunile şi trec anii. Când mă uit în oglindă văd un bărbat străin cu păr cărunt la tâmple şi cu barba albă. Nu l-aş recunoaste dacă nu mi-ar face şugubăţ cu ochiul. Şi aşa mi-e de drag de el că oricât de moş pare, eu îi citesc în ochi lumina aceea copilărească pe care o cunosc şi eu şi cei din jurul meu.
Aşa că, oricâtă toamnă se face afară, în sufletul lui Uica Mihai e veşnic primăvară.
Dar să lăsăm braşoavele şi sentimentalismele poetice, ne aşteaptă lucruri mari de făcut.
Că duminică avem la BUZIAŞ, FESTIVALUL PAPRICAŞULUI EDIŢIA A III-A.
Sărbătoarea cazanelor care o să duduie fierbând cărnuri şi legume, o muzică desfătătoare a sufletului, de care niciodată nu o să mă satur.
Anul acesta, vor fi mai mulţi concurenţi decât în anii trecuţi, şi mult mai mulţi mâncăi care vor tropoti pe lângă cazane. Că festivalul a început să prindă ştaif şi se ştie de el cam în toată ţara.
A făcut un lucru tare bun organizatorul adică Intreprinderea Balneară Buziaş şi recte Sorin Munteanu, directorul ei, un copil de ţucăr, că a scos din anonimatul nemeritat, acest fel de mâncare al bănăţanului care s-a cam pierdut printre hamburghele şi hotdoage şi piţe şi l-a reconstituit şi l-a readus în bucătăria noastră naţională.
Eu unul mă simt mândru că am fost aici de la prima ediţie şi am luat şi un premiu şi o diplomă de excelenţă şi m-am străduit să duc papricaşul cu mine prin ţară ca să afle lumea de el.
Aşa că vă invit, dacă vă place mâncarea bună şi mai ales papricaşul de la mama lui, să veniţi SÂMBĂTĂ 9 OCTOMBRIE la BUZIAŞ unde în parcul plin de veveriţe o să găsiţi o armată de cazane în clocot. Şi pe Uica Mihai în mijlocul lor, cu linguroiul cel mare.
Şi o să vă umpleţi sufletul de plăcere şi o să vă încărcaţi bateriile pentru toamna lungă care a cam venit, cât şi pentru iarna grea pe care ne-o anunţă meteorologii.
Dar acum să vă învăţ pentru acasă o reţetă secretă de papricaş, pe care eu toată vara am dus-o cu mine prin ţară şi am dat să mănânce din ea până şi australienilor, finlandezilor şi japonezilor care mi-or fost musafiri.
Ai nevoie de trei feluri de carne, de vită (piept cu os) de porc (pulpă cu slănina ei) şi pui întreg pe care să îl hăcuieşti în bucăţi mari.
Şi toată carnea să o freci cu sare şi piper şi să o laşi să zacă cam un ceas. Apoi să o frigi într-un ceaunel tăiată în bucăţi cuvenite şi numai pe jumătate să se rumenească ea. Apoi să o scoţi afară şi în ulei de acolo să rumeneşti două linguri de piper boabe şi două linguri de chimion. Şi boabele astea să le pescuieşti din ceaunel cu cu paleta cu găuri ca să rămână în ulei doar aroma lor. Acum să pui să se călească zece cepe mari tăiate numai solzişori, zece ardei şi zece gogoşari tăiaţi aşijderea şi să dai iarăşi deasupra cu sare şi piper. Şi dacă au prins ele a se înmuia, să pui şi carnea în ceaun şi să mai torni un strop de vina alb. Mirodenii ai nevoie din belşug: foaie de dafin, cimbru uscat şi doar un fir de busuioc proaspăt. Şi să laşi fiertura asta să bolborosească cam un ceas la foc mic, ca să scadă toată zeama şi să se facă o pastă frumoasă ochiului pofticios şi cu damf de rai. Acum să mai iei câteva linguri de boia dulce de piparcă, o linguriţă de boia iute şi să le împreuni şi să le freci cu ulei proaspăt ca să se facă o pastă groasă în castronul la cere vei osteni de atâta frecătură cu lingura de lemn. Iar această pastă să o pui în cazanul cu fiertură şi mestecând vârtos să mai laşi să clocotească cinci minute. De fapt cazna şi munca cea mare este că tot timpul trebuie să fii cu lingura de lemn pe fază şi să amesteci să învârteşti fiindcă papricaşul cam are el obiceiul că dacă îl scapi din privire, se prinde şi se afumă şi e păcat de bunătate de cărnuri pripite în sosul lor.
Aşa că fi cu băgare de seamă.
Iar la soiul acesta de papricaş nu o să facem nici găluşchiţe de făină şi nu o să punem nici cartofi.
Ci într-un blid mare ca pentru nehaliţi o să aşezăm o foaie de mămăligă fierbinte drept pat şi în trupul ei să facem cu fundul polonicului gropi mari pe care să le umplem cu papricaş.
Trebuie să îţi semene farfuria cu o insulă din Pacific plină de cratere cu magmă de papricaş. Iar în fiecare crater, ca o cunună a papricaşului să mai torni ce te învăţ eu acum. Freacă nişte unt într-un castron şi încorporează uşurel în el nişte brânză proaspătă de vacă şi ceva smântână. Să îţi iasă o pastă fluidă care dacă o torni peste papricaş, se va topi la moment şi va da o dulceaţă de poveste mâncării tale. Iar deasupra să mai dai cu o ploaie de pătrunjel tocat mărunt şi să ai lângă tine bocala cu cel puţin un litru de vin de Buziaş roşu şi cu gust de sâmbure adevărat.
Iaca un model de papricaş de care nu cred că aţi ştiut. Şi dacă vi se pare greu să îl faceţi acasă, veniţi Duminică la Buziaş şi îl veţi găsi alături de surorile sale la FESTIVALUL PAPRICAŞULUI.
Şi să vă ţină Dumnezeu în palma Sa.