Ostenit de atâta alergătură prin Banatul dintre Timiş şi Mureş, mi-am încropit astăzi o zi lungă de odihnă, cu leneveală în pat printre cărţi şi telecomenzi, adăpându-mă în cida vipiei de afară cu bere rece ca gheaţa şi cu miez de harbuz scos din frigider. Şi am dormit somnuri de câte jumătate de ceas, cu pauze de bere între ele, până în crucea serii, când am simţit cum mă ia pe sus o foame cumplită, mă strânge în braţele ei şi mă duce direct în bucătărie. Vreau să vă spun că în cele două săptămâni de preumblare învârtindu-mă numai printre cazane în clocot şi grătare fumegătoare, nu m-am hrănit decât cu miroase de fripturi şi zemuri, fiindcă aşa e, când gătesc nu pot să mă înfrupt şi am găsit aşezându-mă pe cântar că am slăbit şapte kile şi ceva, ceea ce e cam mult şi mult prea neruşinat.
Aşa că o dată ajuns în bucătărie, am hotărât că e vremea să mă întremez şi să îmi stâmpăr foamea cu o mâncare apelpisită şi pe gustul meu, ceva care să mi se pună pe trup şi să îmi împlinească la loc pătura de grăsime pe care am dat-o jos de pe oase.
Şi ce altceva mai bun şi mai bun să fie decât un talger mare de tăiţei îmbrăcaţi într-un sos aburind, cu bucăţi mari de carne deasupra, iar lângă o salată cu de toate ale grădinii.
Şi mi-am suflecat mânecile (trebuie să recunosc deşi mi-e ruşine că am gătit dezbrăcat şi cu buricul gol, fiindcă afară sunt 34 de grade iar în bucătărie s-au adunat şi mai multe) şi m-am pus prima dată să frământ un aluat de tăiţei din un sfert de kilogram de făină şi două ouă proaspete (adică proaspăt scoase din frigider). Şi am făcut tăiţei laţi fragezi pe care doar i-am clocotit trei minute în apă cu nucşoară rasă şi sare, apoi i-am lăsat să se umfle în apa lor.
Iar din congelatorul burduşit, am putut doar pe bâjbâite să scot o pungă de carne, dovedindu-se până la urmă că am scos o jumătate de pulpă de curcan şi o jumătate de aripă aşijderea. Că aşa se mănâncă la noi în casă, pe jumătăţi. Şi ce să fac eu cu curcanul lângă tăiţei, că mie mi se arăta a carne de viţel, ori în cel mai rău caz de o halcă de ceafă cu vinişoare de grăsime în ea. Dar cum la noi în congelator numai Nemţoaica ştie rosturile pungilor înghesuite, iar ea dormea şi nu am cutezat să o trezesc, m-am mulţumit oftând cu jumătatea şchioapă şi ciungă de curcă. Am pus carnea să se opărească într-o oală cu apă cu sare şi m-am pogorât la grădină să mai stau de vorbă cu legumele. Şi s-au adunat în coşniţa mea, de bunăvoie şi nesilite de nimeni, patru roşii un gogoşar puişor cu pielea de-abia înroşită, doi ardei graşi , zece bame o varză abia încropită cu foi negricioase drept fotă, o vânătă, castraveţi micuţi cât degeţelul de copil, o duzină întreagă şi mai pe deasupra şi verdeaţă de trebuinţă şi din biu: pătrunjel, ţelină, cimbru, busuioc.
Şi am spălat şi am grijit toate legumele astea şi am stat lângă ele să le descânt, poate mi-or da idei la ce încropeală să mă opresc.
Pentru inspiraţie am mai băut o bere (mărturisesc, două) şi m-am apucat să crestez vânăta pe patru părţi şi am aruncat-o o jumătate de minut în oală lângă curcăneala care începuse să se înmoaie. Apoi am scos vânăta şi am pus-o la arest supt tocătorul cel mare de lemn ca să se scurgă bine de zeamă şi de amăreală.
Iar pe bame, ardei, gogoşar şi roşii, le-am tăiat mărunt-mărunt şi le-am călit pe rând dar nu prea mult şi în ulei puţin. Iar peste ele amestecându-le am presărat sare, piper negru, frunzuliţe de cimbru şi am mai adăugat şi puţin busuioc.
Cu maiaua asta am umplut vânăta prin spintecăturile ei şi tot acolo am pus felii de carne de curcan pe care le-am tăiat de pe os cu cuţitul. Oasele s-au dus la căţeaua Bony şi la motanul Ţuţu, iar vânăta care acum ambalată arăta ca un arici înfoiat, s-a dus în cuptor unsă bine cu ulei şi însoţită în tavă de un strop de bere din sticlă, două foi de dafin şi multe felii de roşii ca să iasă un sos bun. L-a urmă m-am răzgândit şi i-am lăsat pe Bony şi Ţuţu flămânzi de oase, că prea multă carne rămăsese acolo, aşa că am pus şi aripa şi pulpa în tavă, am mai presărat nişte cimbru şi am dat foc la cuptor.
N-a durat mult, cât am beut două beri (recunosc, trei) şi am scos tava afară să se răcorească.
Şi am stors tăiţeii care abureau încă, i-am înşirat artistic pe un platou de faianţă, în mijloc am pus vânăta care arăta acum ca un arici pleoştit, dar mirosea Dumnezeieşte, am stropit cu sos din belşug iar oasele le-am pus încrucişate lângă vânătă. Şi am mai presărat o ploaie de pătrunjel verde mai două petale de busuioc, încă ceva sare şi m-am dus să o văd pe Nemţoaică. Lenevea în faţa televizorului cu ochii pe treisferturi închişi şi când a văzut mâncarea, a sărit în sus trezită pe deplin.
- Mi-a mirosit mie de la bucătărie a ceva bun, dar credeam că visez… ce mi-ai adus acolo?
- Ia şi mănâncă şi o să vezi. Tot lucruri faine.
Şi s-a apucat Nemţoaica să dumice cu pâine şi cu degetele, ca în vremurile cele bune.
-Tu nu mănânci? m-a întrebat între două îmbucături .
-Am mâncat la bucătărie, i-am spus, asta-i porţia ta. Sper că ţi-am lăsat destul. Eu mă duc să beau o bere în grădină (am băut trei) şi pe urmă îi trag iarăşi un pui de somn.
Şi am plecat ţanţoş de la atâtea beri.
Ce dacă mai slăbesc încă un kil? Că alţii se chinuie ca nişte robi şi nu reuşesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu