Opriţa e săracă lipită, adică aţi înţeles, are un bărbat beţiv care îşi bea leafa în avans, dar bogată-bogată, şi iar aţi înţeles are patru prunci frumoşi ca nişte lumini. Şi cuminţi pe deasupra, că Opriţa îi ţine din scurt şi plini de un respect ca la ţară în vremurile în care încă mai trăiau cai cu aripe şi capre năzdrăvane, pricepute să împletească sarmale pentru lupul cel cu dinţii piliţi. Eu o chem pe Opriţa ori de câte ori am de făcut o treabă mai migăloasă prin grădină, că are degete iuţi ca suveica din război şi ochi neiertător la plivit şi prăşit.
O plătesc şi cu bani şi cu câte o sarsana de fasole ori cartofi, că are casă flămândă şi cu guri multe.
Şi de multe ori o chem la cafea de cu zori şi stă cu mine şi cu Nemţoaica să asculte ştirile la televizor şi îşi legumeşte ceşcuţa de cafă, pentru că licoarea turcului e pentru ea un lux.
Şi ieri m-am dat în vorbă cu ea fiindcă pe ecran gătea un mătăhăloi de om cu ciucuri, mâncăruri cu ştaif la un concurs culinar şi am întrebat-o cam ce găteşte ea şi cum îşi ţine pruncii, cu ce bucate adică.
Şi mi-a povestit Opriţa de m-a urcat până la cer cu reţetele ei şi m-a uimit şi m-a umilit, că se vede că la ea în casă caii încă au aripe iar capra împleteşte sarmale.
Şi vă transcriu aici o reţetă de la Opriţa, ca să înţelegeţi despre ce vorbesc:
CHIFTELE DIN CARTOFI.
Iei o kilă bună de cartofi şi o împarţi drept în două. O parte o pui să fiarbă în apă cu sare şi chimion, adică laşi cartofii în coaja lor. Cealaltă parte se curăţă şi se dă pe răzătoarea cea măruntă.
Şi dacă partea de cartofi s-a fiert bine, cureţi de coajă supt un jet de apă rece iar cartofii îi zdrobeşti să se facă piure. Şi atunci amesteci pireul cu răzătura, mai pui un ou crud, o mână bună de mărat tocat mărunt, doi căţei de usturoi bătuţi în mojar, mai dregi cu sare, piper, şi niţică boia, cât să iei în vârful degetelor. Şi aluatul acesta frământat se mai leagă cu câteva linguri de făină albă şi doar un strop de apă călduţă.
Şi iaca faci nişte chiftele micuţe şi lăţite în palmă şi le prăjeşti în untură fierbinte. Iar când le scoţi pe un blid curat, să le presari cu niţică brânză rasă cât sunt ele fierbinţi şi să le stropeşti cu unt topit.
Şi se mănâncă alături de o mazăre numai încropită cu ulei ceapă şi sos alb, ori lângă nişte frunze de lobodă dinstuite în ulei cu roşii date pe răzătoare şi usturoi pisat.
Dar cele mai bune sunt ele reci, a doua zi să le ungi cu niţică maioneză iuţită cu muştar şi cu o salată de castraveţi.
Asta mi-a povestit Opriţa şi am şi scos-o pe ziua de azi de la plivit şi am pus-o la treabă în bucătărie.
Şi s-a suflecat Opriţa mea şi când a intrat în şfung a început să mi se pară că bucătăria mea e cea a zmeului din basmul Greuceanului.
Şi mi-a umplut masa cu chiftele şi am mâncat ca spartul şi nu de unul singur, că m-am dus de i-am adus pruncii de-acasă şi să vezi ce masă am întins…
Uite că mai există şi în ziua de azi cai cu aripe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu