Ploaie mărunt şi ţârâitor iar eu culeg frunze proaspete de alun, printre picături. Dar ploaia e caldă şi miroase a drojdie de bere, a plămădeală şi aşa mi se face poftă de cozonaci…. Doamne, nici nu s-a crăpat bine de ziuă…
O să mă întrebaţi ce fac cu frunzele.
O întrebare logică, dar lipsită de cuviinţă.
Ce vă interesează?
Dar o să vă spun. Astăzi o să-mi ornez toate farfuriile cu frunze de alun, tei şi viţă de vie. Pe ele o să aşez crema de hrean făcută din hrean proaspăt ras, mixat cu sos bechamel şi smântână, muştarul frecat cu ulei de porumb, boia iute şi gălbenuş de ou, sosul din gogoşari daţi prin blender cu sare, zahăr, oţet de capere şi ulei de măsline, pasta de alune de pădure frecate cu măsline negre, ulei de susan şi sos de soia şi crema de ţelină amestecată cu tulpiniţe de roiniţă, lămâie şi doar un strop de muştar dulce.
Toate astea sunt însoţitoarele grătarelor pe care le pun în operă duşmăneşte, începând de la ora amiezii. O să fie un festin de cărnuri, şi ne vom îmbuiba ca de Întâi mai. Am mai întâi o bucată întreagă de ceafă de două kile două sute. Am împănat-o de aseară în toată masa ei cu boabe de piper, feliuţe de căţel de usturoi şi tulpiniţe de rozmarin. Şi stă într-un baiţ secret despre care vă spun la anul, dacă mi-a ieşit sau nu.
Şi o să trag ceafa asta într-o ţepuşă de lemn de sânger care şi ea stă de aseară în apă cu sare şi bucătoiul de carne se va perpeli trei ceasuri deasupra jăratecului mai molcuţ, mereu întoarsă şi mereu unsă cu baiţul ei. Trebuie să piardă cam patru sute de grame din greutate, să fie rumenă pe dinafară şi plină de saft pe dinăuntru. Va fi ultimul fel pe care îl pun pe masă, cel mai migălos, dar cel mai rafinat.
Între timp o să frig pe grătar câteva sute de mititei pe care o să-i ronţăie musafirii ca pe seminţe. Nu am avut vreme ca să îmi frământ eu personal maiaua de mici, dar am luat douăzeci de kile de la un prieten măcelar de la Lugoj, cu promisiunea că dacă nu îmi face marfă bună, o să-i rup un linguroi pe spinare. Şi nici nu l-am plătit până nu văd toţi mititeii mâncaţi şi sunt sigur că nu mi-a murit nici un musafir.
Tot pe grătar mai fac nişte cartofi ca la mama lor. Sunt mari cât pumnul şi aseară i-am spălat bine cu peria. Ei o să fie unşi cu ulei apoi copţi de patru ori pe grătar. Şi apoi înveliţi în folie de aluminiu, vor primi pe spinare o crestătură în formă de cruce. Apoi dacă ştii cum să îi strângi ca să se desfacă, ei vor înflori deschizându-se ca o cupă de floare bine mirositoare. Şi în acel caliciu o să toarne fiecare sosul care îi place şi o să-l mănânce cu linguriţa drept garnitură la fripturi.
Mai am gata pregătite frigărui micuţe din câte patru ciuperci proaspete, astăzi culese de pe stratul nutritiv din pivniţa prietenului Marius, intercalate cu feliuţe de ardei gras şi roşii cherry. Iar unsoarea lor este una de unt frecat cu coniac şi curry.
Tot din neamul ciupercilor am ales unele mari şi cu cupa desfăcută pe care le-am văduvit de picioruşe, din care o să îmi fac eu o tocăniţă vegetariană. Şi aceste ciuperci puse cu burta în sus pe grătar vor avea o umplutură de brânză şi slăninuţă.
Iar lângă ele mai coc tulpini proaspete de ceapă verde şi usturoi ca să se încalece aromele lor.
Tot pe grătar mai am aripioare de pui, ruladă de cotlet de porc umplută cu pasta de la mititei şi un strat gros de ceapă verde, cârnaţi proaspeţi subţirei ca degetul şi o găleată întreagă de ficăţei de pui pe care doar îi ung cu unt verde(adică frământat cu pătrunjel şi ţelină tocate) şi îi stropesc la urmă cu vin alb sec, ca să le mai sting dulceaţa nativă.
Iar pentru mine şi nemţoaica am pregătit un pui care are în burtă închise şi cusute, cepe verzi, ridichi, sferturi de lămâie şi seminţele de la o rodie. El se va coace uşurel mai întâi împachetat în folie, apoi va primi crustă la foc iute, că aşa îi place nemţaicei să îi cronţăne pielea puiului în dinţi. Fiindcă ea îi are pe toţi, eu unul sunt ştirb de trei ani.
Iar de beuturi ce să vă zic, beutura întâiului de mai este berea în toate neamurile ei, la sticlă, la doză dar mai cu seamnă la halbă. Iar eu am una nemţească de un litru şi o să mă joc cu ea măcar de patru ori în ziua asta. Şi dacă vin prietenii de care ştiu eu, o să mai jucăm şi în prelungiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu