3.02.2011

Chef de Mărţişor

Domnule, cel mai tare se chefuiesc femeile, n-ai văzut aşa ceva. Noi bărbaţii suntem micuţi prunci pe lângă ele, de-abia ni se văd bărbiile după marginea mesei. Şi enervant este că a doua zi nu le vezi domnule mahmure, ori să aibe greţuri sau pungi supt ochi. Ies proaspete din chef de parcă au fost la salonul de înfrumuseţare a doamnei Valmy.
Au ele un secret pe care nu l-ar spune nici în ruptul capului.
Ieri, de 1 Martie o instituţie plină de femei una şi una a primit cadou de la şefii ei şi de la Sindicat un chef de chef la care am fost invitat să gătesc. Şi când m-au văzut primii musafiri în sală cărând platourile cu aperitive, au izbucnit în urale. Uraaa! astăzi mâncăm ca în poveşti că e Uica la cratiţă.
Aşa că am lucrat mai atent decât oricând, fiindcă dacă e vorba de femei, uralele se transformă rapid în şuturi în fund.
Şi cheful ăsta a avut loc la Hotelul Silagiu din Buziaş, unde patron este un băiat tinerel şi subţirel supranumit Americanul fiincă a bucătărit nouă ani prin Statele Unite. Dar în rest îl cheamă Ionel şi e iute ca un prâsnel. Şi atent la toate detaliile ca un meseriaş adevărat. Mi-a plăcut să lucrez cu el şi am scos o masă de le-am dat pe spate pe cocoane. Nu este un apropo licenţios ci o realitate, dacă doamnele ar fi purtat nădragi cu cureauă, precis şi-ar fi lărgit-o cu trei găuri.
Şi a fost cheful şi cu muzică laif, adică Adrian Stanca şi trupa lui i-a tras şi cu doine şi cu ale de joc, de duduia restaurantul. Şi fiind o instituţie cu fală şi ştaif a curs vischi şi şimpanie de calitate şi râsete şi tropote şi chiuituri de jurai că ...
Dar mai bine să vă povestesc ce am gătit pentru cucuoane.
Aperitivul a fost unul comun, ca la restaurant, dar am încercat eu să îl fac mai deosebit prin prezentarea cu dizain. Trandafiraşi din şuncă presată, două sorturi de salam uscat, triunghiuri de caş proaspăt, în dimineaţa aceea scos din sedilă, beţişoare făcute din caşcaval şi dat vârful prin ulei de măsline şi boia roşie ca să semene cu nişte chibrituri, cârnăciori apelpisiţi tăiaţi în formă de steluţe, crutoane de secară cu icre proaspete, roşii, castraveţi, ardei şi măsline din belşug. Şi totul aranjat cu gust pe foi de salată verde şi însmnat cu frunzuliţe de pătrunjel.
Păcat că nua am avut potograf să le potografiez.
Aşa de îmbelşugat a fost aperitivul, că doamnele m-au rugat să mai amânăm ciorbiţa un ceas ca să se aşeze gustarea. Şi ca să o aşeze deplin s-au prins în brâu şi au dat un tropot aşa de probă că mi-a fost frică în suflet că o să rămână fără tocuri. Dar nu au rămas. Şi am tras şi eu cu ele un tropot şi m-am dus înapoi la bucătărie să fac farmece în zeamă.
Şi am încropit ciorba din ceapă şi multe rădăcinoase călite, mai ales ţelină din belşug ca să aibe aromă de primăvară, nişte ciocănele de pui şi aripioare pe care la fel le-am tras prima dată la tigaie, iar la urmă am pus în oala mare cinci căpăţâni de salată verde tăiată fideluţă. Şi un polonic de orez fiert separat şi limpezit în apă rece. Iar pentru dresing am avut un litru de smântână scoasă din cornul vacii, douăsprezece gălbenuşuri ca nişte gogoloaie de aur şi zeama din cinci lămâi. Iar deaupra leuştean tocat mărunt. Şi la ciorba asta, mi-a adus Americanu de Ionel ardei capia lungi puşi în oţet de Americanca lui.
Am băut patru polonice de zeamă goală ca să mă pregătesc pentru ce avea să urmeze. Adică m-au pus femeile la o cură de vischi şi a trebuit să închin cu toate şi să le onorez. Atâta beutură nemernică am beut, că le-am ţucat pe toate şi pe ale frumoase şi pe ale urâte. Dar de la vischi erau toate frumoase...
Am mai făcut atunci o gustare caldă între ciorbe şi fripturi, ca stârnească simţurile.
Ficăţei de pui traşi la tigaie, cu ceapă, ardei gras şi măsline apoi înăbuşiţi cu vin sec roşu şi miere de albine. Am tocat şi cinci ardei mexicani printre ei şi a ieşit un sos picant trăznet. L-am servit cu mingiuţe de mămăligă fierbinte şi castraveţi muraţi lângă. Şi erau ficăţeii aşa buni că toată lumea mesteca şi chelfănea şi nimeni nu mai scotea o vorbă.
Dacă vă închipuiţi femei care să tacă...
Iar la friptură am avut întâi pulpe de pui fripte pe grătar după ce au stat la marinat două ceasuri, şi felii de ceafă făcute la cuptor. Am prăjit întâi ceafa întreagă în ulei ca să prindă o crustă de rumeneală, apoi am pus mirodenii, boabe de piper, dafin, cimbru, busuioc uscat, usturoi întreg, am adăugat cepe mici tot întregi, morcovi şi pătrunjel. Şi am turnat apă caldă şi vin alb cu aromă de piersică şi am clocotit cărnurile cam un ceas.
Apoi ceafa tăiată felii, a trecut în tavă cu sosul ei deasupra şi s-a înăbuşit la cuptor jumătate de ceas. O dulceaţă de friptură.
Garnitura a fost de cartofi ţărăneşti la care nu vă dau reţeta, că e bunul meu cel mai de preţ, iar salată una fără ştaif din varză cu mărar tocat şi dreasă cu ulei de măsline şi oţet de mere.
Desertul l-au adus doamnele pe tăvi, o mulţime de prăjiturle de toate formele şi diplomat cu frişcă adevărată făcută din smântână iar nu din cutii vegetale.
Şi au ras Doamnele tot şi s-au petrecut şi s-au distrat, dar eu nu am stat până la urmă, fiindcă uneia mai durdulii i se pusese pata pe mine şi tot îmi arunchea ocheade cu apropo. Şi nu de alta, dar cred că avea, măcar, o sută de kile.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Uico de femei nu tre` sa ai frica :):):)


femeie, tu pocal al fericirii
se-nghesuie bărbaţii să te soarbă
chiar dacă soarta-i potrivnică sau oarbă
se bucură prin tine de gustul împlinirii.

femeie, realitate şi himeră,
dulceaţă eşti pe cât eşti şi otravă
în inimă eşti palos dar gurii îi eşti fraga
cu aerul de sfântă şi trup de adulteră.

e toată aur, perle, safire, diamante,
bărbatului sortită eternul giuvaer
de-i dragoste pe viaţă sau clipe de-efemer

spre culmi nebănuite ea ştie să îl poarte;
femeia este totul în viaţa trecătoare,
licoare ce omoară şi cea vindecătoare.

doar putin curaj:):):)

Primăvara

Peste pământ, azi, îşi aşază, calme -
bătrânul soare - razele-n rastel,
ţăranul prinde glia cu dragoste în palme,
mai fericit nu-i nimenea ca el.

În ramuri mugurii se umflă,
nestingherite păsări fac amor,
pe omul nostru, după-o zi de muncă,
acasă-l poartă şăgalnicul de dor.

Pe ceru-i feciorelnic luna se-nfioară,
se-ascunde suspinând în spatele de nor,
în trupuri albe ce mustesc de dor,

iubirile din drepturi prind să-şi ceară;
sub ploaia de săruturi ce cade cătinel,
femeia se deschide, precum un ghiocel.


De asta iti era frica?:):):)

Mihai T. Ioan spunea...

Dragul meu anonim

Spune-mi cine este autorul sonetelor, imi plac foarte mult.
Cine esti si de ce sex esti?
Cu respect, Uica

Catalin spunea...

:D