2.08.2011

Reţete antistres2- cum tratezi o depresie

Era să spun cu indiferenţă.
Dar nu este de glumit cu depresia. Ea poate deveni extrem de periculoasă. Spre exemplu, un prieten de-al meu care suferea adânc de depresie, s-a înscris în cursa alegerilor pentru postul de primar. Şi a ieşit!
Credeţi că s-a vindecat de depresie?
NU, dar a reuşit să-i îmbolnăvească şi pe toţi subalternii. Acum oraşul e total depresionat.
Vecinul de la trei suferea şi el. Şi-a căutat o amantă mai tânără cu douăzeci de ani.
Credeţi că s-a vindecat?
NU, dar a rămas fără firmă, fără cont bancar, fără Mercedes.
Băsescu suferea adânc de depresie pentru că viaţa pe mare îi lipsea crunt. A vândut flota, ni l-a dat pe Boc şi pe Doamna Blondă.
Credeţi că s-a vindecat?
NU, dar uite cum ne-a vârât pe toţi în depresie. Nu-i doar o impresie. Ci o expresie.
Dar să lăsăm glumele nesărate la o parte.
Depresia poate fi alungată foarte uşor prin exerciţii de gătit. Trebăluind în bucătărie îţi asiguri cea mai bună cură antidepresivă. Lucrul cu oalele şi tigăile este o metodă infailibilă. Asta cu condiţia să mai găseşti câte ceva prin frigiderul aproape gol. Şi el suferă de depresie. Apoi să nu îţi ascuţi prea tare cuţitele. Şi ai grijă şi la gaz, că s-a scumpit metrul cub. Caută reţete în care să foloseşti cartofii cu tot cu coajă, carnea cu tot cu os şi dacă se poate fără ulei. Fără sare nu e nevoie, fiindcă ea încă nu s-a scumpit. Asta fiindcă au redus iodul din ea cu douăşcinci la sută.
Cel mai bine este să găteşti cu produse autohtone, care se găsesc la îndemână oricând. Ca de exemplu APA. am eu o reţetă de Apă Chioară pe care am învăţat-o pe vremea lui Ceauşescu şi pe care vi-o recomand.
Într-o tigaie punem să se prăjească două sute de grame de apă de la robinet. Când începe să se rumenească adăugăm o cană mare de apă călduţă şi asezonăm cu puţină apă rece.
Tragem de pe foc şi amestecăm energic să nu se prindă. Separat, punem într-un caston jumătate de litru de apă şi bătem bine cu telul adăugând strop cu strop, o cană de apă. Apoi turnăm şi conţinutul tigăii. Avem grijă să uniformizăm compoziţia amestecând uşor cu o paletă, de jos în sus. Tapetăm o tavă cu nişte apă, turnăm compoziţia şi dăm la cuptor pentru zece minute. Nici măcar nu este nevoie să aprindem cuptorul, se face şi aşa. Se serveşte asezonată cu apă şi însoţită drept garnitură de o cană mare de apă. Poftă bună!
Mai simţiţi vreo undă de depresie?

4 comentarii:

Liana10 spunea...

Ce depresie? Nici o unda! Ha,ha,ha, ca bine am ras...reteta e bestiala...te punea ceasca asta sa inventezi si snitel din linoleu, nu alta!
Sa ne traiesti, uico!

Uica Mihai spunea...

Dragă Liana, dacă n-ai ştiut şniţelul de linoleum se servea numai la nunţi, botezuri şi alte sindrofii cu ştaif. În zilele normale mâncam foi de dafin pane iar pentru aluat foloseam coajă de ou şi rumeguş dat prin ciur. Râdem noi, dar am trăit vremuri crunte. Şi încă mai...

Mihaela spunea...

Nici urma de depresie cu cate un articol din asta in fiecare zi :) Haz de necaz, una din calitatile romanului

Anonim spunea...

reteta cu apa chioara seamana oarecum cu cea de mancarica de pui, in care pui una si alta iar , fiindca este criza, pui nu mai pui!
cum de la depresie, mai ales seara simt oboseala, o tratez cu un pui.. de somn...si ma trezesc mai inviorata dimineata. :)
doina