TAITEI CU VARZA DE LA BOZGOROANIE

TĂIŢEI CU VARZĂ

- pentru şase bozgoroaice cu catrinţe noi-

Cand eram eu june şi în putere, m-am iubit trei veri şi o vară întreagă cu o unguroaică, Erji pe numele ei. O alintam spunândui Bozgoroaica şi ea numa râdea şi mă strângea în braţe.  Era durdă şi roşie în obraz şi plină de draci. Şi gătea dumezeieşte şi atâtea bunătăţi îmi punea dinainte, că m-a făcut de o sută de kile. De aia am fugit de la ea, dar îi mai duc dorul şi acuma.
Că oricum am trecut de suta de kile.
Şi tăiţei cu varză cum îi încropea ea, mai mănânci numa la Cantina Parlamentului de la Pesta.
Iaca.



Să pui la îndemână:
- cam o jumătate de kilă de tăiţei laţi făcuţi în casă cu druga
- o varză cât o căpăţână de bozgor
- trei cepe şi mai una dacă eşti flămând tare
- o kriglă de doi deţi de zeamă de oase
- un ardei gras
- un morcov dat pe răzătoare
- sare, piper, dafin, cimbru,boia dulce de ardei şi o ţâră iute

Arunci tăiţeii (vezi să nu fie din ăia de pungă de la supermarket, cide casă, frământaţi de mână de bozgoroaică) într-o oală cu apă clocotită în care ai pus sare şi un dram de ulei şi îi laşi acolo vre-o cinci minuturi să bolborosească pe limba lor, după care tragi oala la o parte, torni o cană de apă rece ca să-i rupi bolboroasele, pui capac deasupra şi uiţi oala acolo ca să se umfle tăiţeii.
Iar varza vine tocată la cuţit, subţire ca firul de păr şi după ce o freci bine cu sare şi piper, o pui să se călească în untura de porc în care mai întâi ai dinstuit ceapa tăiată mărunt ardeiul aşijderi şi morcovul dat pe răzătoare. Şi să le stingi cu zeama de oase pe care o laşi să scadă şi să înmoaie leguma.
Acum să pui dafinul şi la urmă de tot boiaua ca să prindă culoare ca obrazul de bozgoroaică.
Şi varza asta călită o amesteci cu tăiţeii storşi bine şi când îi pui în blid să tori deasupra şi neşte smântână acrişoară şi o ţâră de pesmet proaspăt râşnit făcut din felii de pită neagră coapte pe plită şi date pe răzătoarea cu găuri mari.
Şi vezi că mai este un neam al tăiţelului cu varză în care în loc de tăiţei faci nişte găluşchiţe de făină albă cam aşa:
O ceaşcă mare de făină albă, un ou , un sfert de ceaşcă de apă caldă şi cinci linguri de ulei, se bat până îţi iese un aluat cremos puţin mai gros decât iaurtul.
Şi cu marginea lingurii se rup găluşchiţe mici, lungi şi înguste ca buza unui prunc de trei luni şi se aruncă într-o oală în care clocoteşte apă cu sare, ulei şi ceva boabe de piper.
Şi când fierb ele dânsele, se ridică deasupra oalei şi le prinzi cu ciurul şi le arunci aşa fierbinţi şi umede în varza călită.
Şi să te ţii…
Că până la urmă o să înveţi şi bozgoreşte!