Mi-a văzut un prieten postările de la Dunăre şi a dat buzna peste mine, aseară aproape în crucea nopţii. Şi m-a purcarisit şi m-a blagoslovit aşa ca între prieteni. hulpav mâncător de peşte fiind el, că dacă nu îi fac o plachie de peşte ca la mama ei îmi taie cauciucurile de la Ford şi îmi mânjeşte poarta cu ceva ce nu se poate spune pe blog.
Adevărul că era cîta beut, de aia nici nu l-am servit decât cu apă cu gheaţă şi i-am promis că mâine seară, adică astăzi îl aştept cu plachie şi mălai copt.
Şi l-am dat afară ca pe un nesimţit, că mă tulburase şi pe mine în poftele mele de mâncău iar astăzi de dimineaţă m-am dus la piaţă la Logoj şi mi-m agonisit cinci plătici proaspete şi doi cleni să fac prietenului pe voie.
Şi cam aşa face Uica o plachie memorabilă:
Pşetii rânduiţi şi curăţaţi, vin crestaţi la jumate de deget de-a lungul grătarului coastelor, apoi proftuluiţi cu sare şi piper, fripţi pe grătar la foc iute şi lăsaţi să zacă în tipsie de lut acoperită, ca să asude.
Tot pe grătar pârpâlesc cepe întregi, ardei gras de cel galben şi roşii cu carne moale care au mult suc întrânsele.
Iar legumele curăţate de arsuri, vin tocate la cuţit, călite niţel cu ulei de susan şi de porumb, aşezate într-un strat mai gros în vasul de lut, deasupra se rânduie peştele fript mai turnând acolo şi zeama pe care a lăsat- o, se intercalează numai două crenguţe de cimbru proaspăt, două foi de dafin şi o linguriţă de piper, apoi se acoperă tot mişmaşul ăsta cu încă un strat de legume călite. Mai puţin vin alb sec drept adaos şi vasul căpăcit merge la cuptor, o sută cincizeci de grade timp de un ceas.
Reţeta mălaiului o găsiţi aici:
Şi dacă aţi purces a le face pe amândouă, ce să vă mai învăţ, că să băgaţi gogârţ- gogârţ şi să înfulecaţi- nerăsuflaţi, ştiţi şi singuri.
Aşa că, spor la treabă.
PS
M-a sunat prietenul meu să îmi comunice foart eimportant că pleacă pentru două zile la arad şi nu mă poate onora la cină.
Aşa că m-a lăsat cu plachia în soare şi deci am să o dau la câini !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu