Tafelşpiţ

Pe numel său adevărat "Weiner Tafelspitze", acest fel de mâncare simpluţ şi onest a rămas una dintre marile mele iubiri culinăreşti, alături de supa de cârnaţi proaspeţi şi cartofii daţi prin pesmet.

Molipsit din Germania de mâncarea asta, am ajuns ca în România să o consider delicatesă, fiindcă atât de rar pot pune mâna pe o bucată de carne din aceasta, adică muşchiul din grătarul coastelor de la o vacă serioasă, adică junghiată la vârsta de cinci -şase ani.

Nu mai zic nimic despre preţul cărnii aiestea, fiindcă ... dar şi când o nimeresc în galantar la Piaţa Badea Cârţan, nu mai mă uit la buzunar şi îmi fac de cap.

Iar de crăciunul ăsta, sătul de toate "porcăriile" din frigider, cămară şi afumătoare, m-am regalat cu un tafelşpiţ aşa ca la mama lui. Vedeţi ce culoare de cihlimbar are bulionul în care a fiert şpiţul meu? Ăsta îl beau în loc de ceai fierbinte turnat în cană peste un ou crud presărat cu sare şi piper. Tot moft bavarez, dar gustos şi anti- gripă.

Mâncarea e simpluţă dar tot mă simt dator să vă dau reţeta:

- un muşchi de vacă bătrână- dacă nu are două kilograme măcar, lăsaţi- vă păgubaşi. Şi nu îl fasonaţi, lăsaţi-l cu pieliţe, seu şi tendoane, aşa ca la mama lui.

-  o ceapă tăiată rondele

- un morcov, un pătrunjel, un păstârnac, aşijderea

- buchet de verdeţuri, adică pătrunjel şi ţelină

- o linguriţă vârfuită de boabe de piper, o foaie de dafin, două cuişoare

- o lingură rasă de sare

- patru litri de apă care fierbe până scade la jumătate

Şi fierbeţi la foc moale oala, cam trei ceasuri fără măcar să o atingeţi, apoi lăsaţi carnea în zeama ei, tăind numai cât vă este poftă să înfulecaţi.

Lângă ea hrean ras cu smântână, o gremolata (o lingură de pătrunjel tocat, coaja rasă de la o lămâie, doi căţei de usturoi pisaţi în mojar, sare şi piper) şi cartofi fierţi ca la masa săracului.

Of, la naiba mă duc să îmi mai scot o porţie aşa, ca "să moară dujmanii"...