12.05.2016

De Moş Nicolae

Ehehei ! cu Sfântu Nicolae nu-i de joacă, nu poţi fi atât de nemernic şi gros la obraz să îl aştepţi cu bucate de post şi legume strocite, trebuie mâncare unsă din belşug ca să nu te trezeşi că în loc de un ciorap plin cu lucruri scumpe şi finuţe, te procopseşti cu o jordea de bătut la popou.
Aşa că m-am făcut cu băgare de seamă şi am ostenit la plită să îl întâmpin pe Sfânt cu de dulce şi cu de acru.
Că ce-i mai de folos ostenitului de la drum greu şi încărcat de geruri ruseşti, decât zama de obşte a pehlivanului, potroaca sau cum îi zic bănăţenii pe nemţălăieşte, Krautsuppe. Şi am fiert un troc să fie acolo, că nu ştii cine pică pe nepusă masă, iar lângă el o să aşez o stacană de vin fiert, dar nu orice vin, o meremetiseală de vin roşu, nectar de mere şi sirop de zmeură, fierte dimpreună cu cimbrişor, zahăr brun, cuişoare şi scorţişoară.
Dar lasă beutura, ca beutura, să vă dau reţeta mea de krautsuppe, aşa cum o ştiu de când eram copil.
Pun la fiert la foc molcom doi litri de zeamă de varză şi jumătate de litru de zeamă de la castraveţii marinaţi în oţet. Aici sunt toate mirodeniile cele bune în gust, aşa că mai departe numai mimăm că dregem fiertura.
Şi când a dat zeama asta în clocot, doar un minut să bolborosească şi iute de tot o trec printr-o strecurătoare în care am aşezat un ştergar mare de in îndoit în opt, ca să scot tulbureala fierturii şi să îi rămână culoarea ei ca mierea proaspătă.
Acum, pun în altă oală patru litri de apă curată, rece ca să nu se întulburească, adaugă şi zeama strecurată de varză, o linguriţă de boabe de piper şi urmează hărtănită o găină bătrână cu carne bătută, că puiul tânăr numai de fandoseală e. Iar lângă, o bucată de pulpă proaspătă de porc, cam la un kil să fie, un ciolan afumat tăiat în trei cu firizul de măcelar, o aripă de curcan şi o bucată de cârnat afumat ca să dea gust de dezmăţ supei ăsteia. Mai pun laolaltă mărcovi tăiaţi grosolan, pătrunjel rădăcină şi păstârnac, ba şi o ţelină mare numai tăiată în patru, pe care la urmă o scot afară pe un blid şi o mă înfrupt din ea unsă numai cu unt şi pudrată cu piper, ca să mă ţină vârlav şi în putere.
Şi n-ar fi krautsuppe, dacă nu i-am pune kraut, adică varză murată, (nemţii îi zic kraut aşa cum îi zicem noi curechi) care dă gust şi putere zemei. Iar varza să fie din aceea căpăţână de bou, spintecată în şaisprezece şi pusă o dată cu carnea la fiert.
Şi molcom şi pe îndelete să fiarbă abia aburind zama asta, vreme de trei ceasuri, vreme în care tu te poţi degusta cu vinul fiert.
Şi mai la urmă, când vezi tu că s-a făcut carnea moale desfăcându- se în şuviţe, pune o mână de leuştean tocat în oală şi scoate în blidul cel de obşte, pe care mai întâi l-ai frecat cu un ardei iute despicat în două.
Asta-i zama lui Moş Nicolae şi dacă nu i-o plăcea, ducă-se la vecini să mănânce fasole sleită, salată de sfeclă cu usturoi şi posmagi din lada bădiţei Creangă.

Niciun comentariu: