Noaptea de Revelion, noaptea dezmăţului culinar la românaşi, trebuie să miroase a sânge, pentru că şi fiindcă deoarece, conform unei tradiţii străvechi, dacice, sângele spală păcatele vechi şi multe, deschizând cale curată pentru multele păcate ce va să urmeze.
Că aşa suntem noi urmaşii marelui Burebista, împătimiţi de mâncăruri grase, băuturi grele şi petreceri lanţ- lanţ- lanţ.
Şi să ne fie cu iertăciune, păcatele astea ţin de firea noastră şi fără ele, ne-ar pieri frumuseţea şi sarea şi piperul vieţii.
Aşa că dezmăţaţi- vă fraţi ai mei, că trece anul şi îl ştergem din listă, fiind el adăugat doar la catastivul în care se trece sus în cer şi ce-i bun şi ce-i rău.
Şi ca să vă ajut ca frate al vostru într-u dezmăţ, iaca vă dau o reţetă pe care am învăţat-o în Belgia şi se pare că e veche de pe vremea lui Til Buhoglindă, alt dezmăţat cu clopoţei la opincuţe şi tichie. Felul acesta merge rapid preparat şi nu trebuie să osteniţi prea mult, iar în noaptea de Revel, aşezat fierbinte pe masă, însoţit de muştar cu hrean, ceapă roşie frecată cu sare şi varză acră din butoi, poate şterge păcatele ce mai urmează a veni.
Nu este o mâncare ce îmbuibă, mai degrabă un aperitiv cald deschizător de pofte şi are dulceaţa lui şi rafinamentul de păcălici al proniei.
Aşadar:
CÂRNAŢI DE SÂNGE DIN ŢĂRILE DE JOS
Trage repede o fuguţă la magazinele încă deschise (eu mă duc la Profi) şi cumpără un kilogram de ficat, o limbă de porc, o inimă şi doi rinichi. Mai adaugă lângă ele cam un sfert de kilogram de guşă de porc din aceea fiartă cu boia.
Şi o dată ajuns acasă, bea mai întâi o ţuică fiartă să prinzi puteri, apoi limba curăţată frumos, rinichii sparţi în două curăţaţi de vinişoare şi uretre şi trecuţi prin apă cu zeamă de lămâie, inima îmbucăţită şi spălată de cheaguri se pun să fiarbă în cinci litri de apă, la foc moale, adăugând în fiertură câteva foi de dafin, o lingură de piper boabe, una de sare, cinci cuişoare şi o crenguţă de cimbru uscat. Şi să fiarbă cărnurile în legea lor iar la urmă, când sunt fierte ele, mai adaugă şi bucata de guşă de porc să o prindă clocotul cinci minute.
În vrema asta, să iei ficatul de porc aşa însângerat cum e, fără să îl speli şi să îl dai prin maşina de tocat de două ori, ori prin robotul cel cu cuţite de inox, ca să îţi iasă din el un fel de marmeladă de sânge. Şi marmelada asta drege-o cu sare, piper râşnit, nucuşoară rasă din belşug că ea va da aroma de Belgia,şi cimbru sfărâmat, adaugă toate organele tăiate mărunt la cuţit, guşa aşijderea şi fă o pastă deasă pe care mai leag-o cu o mână de orez fiert şi dat prin blender să se terciuiască.
Am uitat să îţi spun că trebuie să cumperi şi maţe de la magazin? Sigur că am uitat. Aşa că fă o pauză, numai bine să se odihnească şi maiaua ta de cârnaţi şi să îşi întrepătrundă gusturile, îmbracă- te cu paltonul cel gros să nu răceşti tocmai de Revelion şi du-te de cumpără maţe groase de porc, nu multe, cu un metru jumate te descurci perfect.
Şi când te-ai întors acasă înfrigurat, mai bea o ţuică fiartă, descotoşmănează- te de bulendrele groase şi umple maţul cu maiaua de sânge, leagă-l bine la capete cu şfară şi pune-l să fiarbă în zeama în care ai clocotit organele, la foc moale, fără boloboroseală, priveghind ca numai abur să fie deasupra fierturii. Şi un ceas dacă adastă cârnatul la fiert, poţi să îl scoţi afară cu două linguri de lemn făcute cleşte şi să îl pui la presat între două tocătoare de lemn.
Un ceas să stea el acolo chinuit şi gata, când îl pui pe masă doar îl înfierbânţi într-o tigaie cu puţină grăsime şi aşa fierbinte îl înfuleci ca să îţi meargă bine tot anul.
Şi la Mulţi Ani !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu