Salată de varză acră

Sunt pline sărbătorile de iarnă de

"bunătăţi să ne lingem pe mustăţi"

Că doar sunt sărbători, legăm postul la gard şi ne dedulcim cu toate cele care ne-au lipsit în săptămâna premergătoare Naşterii Pruncului Isus.
La mine nu sună valabil, fiindcă păgân cum sunt, m-am arănit cu de-ale cărnurilor non stop.
Şi mai cu seamă cu trufandaua Bănăţeanului, cârnatul fript în tigaie.
Iar despre salate şi murături am eu oful meu, despre care o să vă spun acum.
Că sunt pline mesele românaşilor de tot felul de murături cu saft şi ştaif, conopidă înroşită cu sfeclă, pepenaşi, mere murate, castraveţi brumaţi şiardei umpluţi cu milioane de combinaţii.
Dar ca inima de varză acră scoasă din butoi şi servită rece pe masă, nu există nimic mai bun, asta dacă ştii să o prepari şi să o serveşti.
Şi iaca istoria acestei salate, începe cu trei zile înainte de a o aşeza pe masă şi trebuie să faci în felul următor:
Iei trei linguri vârfuite de seminţe de dovleac prăjite şi sărate, două linguri la fel de seminţe de floarea soarelui, o lingură de arahite prăjite şi sărate, o linguriţă de boabe de piper, un ardei iute roşu, şi le dai dimpreună în robotul de bucătărie, să se facă o pudră fină.
Iar pudra aceasta o pui într-un termos şi torni peste ea un litru de ulei pe care l-ai încins cam la o sută de grade.
Închizi termosul şi uiţi de el trei zile, iar la urmă strecori uleiul acesta aromat prin strecurătoarea fină de ceai, îl pui într-o sticlă şi aşeaz-o la păstrare în frigider.
Şi acum salată de sărbători.
După ce alegi frunzele de varză pentru sarmale, opreşte inimile mici, galbene şi cu iz de proaspăt, taie-le în patru, stropeşte-le cu uleiul aromat şi dă-le la masă pe o farfurie, mai presărând deasupra seminţe de chimion şi eventual puţină boia dulce pentru culoare.
Şi o să ai o mâncare de iarnă, care nu doar satură, ci înviorează şi te ţine sănătos de nu îţi trebuie căciulă, mănuşi ori fular, toată iarna !!!