Sunt clientul ei numărul unu şi dacă trec o dată pe lângă ea fără să cumpăr ceva, aleargă după mine şi îmi vâră cu de-a sila oarece în coşniţă, fără să îmi ceară nici un creiţar. Vrea doar să mă ţină de client şi să se laude că Uica îşi cumpără merindea de la ea din cotăriţă.
Aşadar roşia, fruct al plantei provenită din famila solano- fructoase, părădaisă cum îi spun bănăţenii, paradice pe ungureşte, pătlăgică pe la olteni şi tomată în bucătăria de restaurant, este preferata mea şi ştiu să o gătesc atât de divers încât şi pe mine uneori mă cuprinde mirarea.
Astăzi vă dau o reţetă scurtă şi ieftină, de aperitiv sau chiar înlocuitor de cină, făcută pe buza aragazului în câteva minute.
Iei câteva roşii mari cât pumnul, le tai în felii groase de un deget, le tăvăleşti prin făină albă amestecată cu sare şi piper şi le frigi la foc iute în baie de ulei adânc. Întoarse pe o parte şi pe alta, feliile vor prinde o rumeneală asemănătoare cu a paneurilor şi urmează să fie puse iute şi cu ulei încă pe ele, pe feliuţe de pâine neagră unse cu pastă de brânză. Deasupra presari cimbru din belşug şi coriandru verde tocat mărunt, mai pui o feliuţă de castravete şi caş proaspăt.
Şi să îţi faci un blid întreg de astfel de tartinuţe luminoase şi cu aromă de mediterană, iar lângă să ai şpriţ de vin sec de la gheaţă şi muzică tarantelicească din Liguria.
Şi uite aşa, vara se transformă în prinţesă, iar roşia în împărătiţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu