Începutul de vară

Mi-e grădina plină de copii veseli.
Da!
Roşii arăcite, gogoşari şi vinete în floare, ardei bulgăreşti fragili ca degeţele de bebeluş, varză creaţă cu fuste înfoiate, straturi parşive de ţelină, pătrunjel, coriandru şi mărar, castraveţii aburcaţi pe plase de rafie puse anume, crocanţi şi cu pielea şopârlie şi mândria grădinii mele, graşi ca nişte purcei, dovleceii cu pieliţa albă şi miezul împarfumat.
Stau de vorbă cu legumele din grădină în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, le dezmierd, le ud, le copilesc, alung buruienilie rele şi plivesc straturile aplecat ca un rob.
Mă bucur de lumina blândă a răsăritului întârziat, şi de apusurile sângerii, respir aerul încărcat de aroma reavănă a pământului după ploaie şi îmi odihnesc fiinţa de carne şi de suflet.
Primul castravete cules din grădină l-am dus ca de obicei Nemţoaicei, îmi place lumina din ochii ei muşcând din fructul crocant şi zemos, zâmbetul de copil şi mă face fericit şi îmi dă energie pentru tot anul , până la sfârşitul lui.
Şi am început să îmi îmbucur şi stomacul cu bunătăţile crude ale grădinii, roşii umplute cu couscous, rulouri de frunze de varză cu orez şi stafide, supă de fasole verde cu teci de mazăre şi mai ales creme de gulie şi dovlecei gătite în fel şi chip.
Şi astăzi o să vă dau două dintre aceste reţete ca să îmi împărtăşiţi bucuria.
Iar dacă nu aveţi grădină, cumpăraţi de la piaţă legume şi gata

ROŞII UMPLUTE CU COUSCOUS

Într-o lingură de ulei şi trei linguri de unt, căleşte două sute de grame de couscous cu grăunţa bună, nu de cel ieftin care se destramă , adaugă cincizeci de grame de costiţă afumată tăiată cubuleţe mărunte, ca zarurile jocului de table, stinge cu supă de legume clocotită, stinge focul şi lasă couscousul să se înăbuşe şi să sugă toată zeama.
Drege-l cu sare, piper şi oregano şi umple roşiile pe care le-ai descăpăcit şi ai scobit miezul cu linguriţa.
Aceste roşii bine umplute vin aşezate într-o tavă înaltă, iar miezul lor amestecat cu alte roşii rase pe răzătoarea cu ochiuri mari şi trecute prin sită ca să se cureţe de pieliţe şi seminţe, vine dres cu sare, zahăr după gust, un strop de oţet, oregano, frunze de dafin şi crenguţede cimbru.
Torni sosul peste roşiile din tavă şi dai la cuptor la 170 de grade pentru o jumătate de ceas.
Mâncarea aceasta are vână şi personalitate, rafinată şi mai bună, e a doua zi, după ce a stat la rece în frigider. Şi să o mănânci însoţită de pâine neagră şi de un şpriţ sec de otonel.

GHIRBUS

Această mâncare vine din bucătăria şvabilor, nemţii din banatul montan şi e banal de simplă şi nepermis de gustoasă.
Ia patru gulii mari cât pumnul, curăţă-le de coaja lemnoasă şi dă-le pe răzătoare.
Căleşte-le doar un stropişor în unt amestecat cu ulei, mai pune şi un drugălău de praz tăiat mărunt lângă gulie şi stinge cu lapte gras . Sărează, piperează şi lasă să fiarbă la foc molcom, până se topeşte leguma în lapte şi o să ai în cratiţă o pastă cu ceva zgrunţuri în ea.
E vremea acum să pui o cană zdravănă de smântână groasă, un pumn întreg de mărar tocat şi să torni ghirbusul în castroane. Poţi cufunda în el feliuţe de jambon afumat, ori chifteluţe mici de carne, fierbinţi şi cu saft, ori doar să razi deasupra caşcaval.
Şi să te minunezi de gustul ghirbusului şi să te bucuri de vara care abia a început.