4.09.2013

Primăvară în hârzob

A scăpat în sfârşit primăvara din lanţuri şi de dă de-a dura pe străzi. Podul mi-e plin de mâţe care nuntesc şi un cicârlan cu guler îmi vine mereu la straşină să gungure. Ciocârlana lui e probabil pe la discotecă ori în vre-un club, fiindcă bietul înfoiat mai mult suspină decât fredonează.
Şi uiote aşa mă simt de fercheş, că am renunţat la pălărie şi la bocanci, mă învârt prin grădină în tenişi şi îmi rânduiesc răsadurile puse în bidoane de plastic, să le învie soarele şi să le mângâie.
Mulţumescu-ţi Doamne, că baş am crezut că toată România îi o iarnă cu fundătură.
Coroduşul prost, înflorit înainte de timp şi-a lepădat floarea şi l-am compătimit crezând că e degerat, dar acu am băgat de seamă că petalele au lăsat în locul lor bumbi mici cât gămălia, verzi şi proaspeţi. Aşa că deci, o să am corcoduşe anul ăsta. Şi caise. Şi piersici. Şi mere. Şi pere: Şi prune.
Doar pe căpşuni să îi mai mut din locul lor într-altul ca să nu se sălbăticească şi să mai tai zmeurişul de pe lângă garduri fiindcă s-a făcut hoţoman şi vrea să împânzească tot.
Eh ! Ce bine e să fie primăvară...
Şi acum despre mâncarea primăverii, ierburile cele proaspete, urzica, leurda, măcrişul, drăgăveiul, trifoiul iepuresc, păpădia...
Le adun, le spăl bine de tot şi rupte în mâini le opăresc cu apă clocotită cu sare.
Apoi le storc în uscătorul de salată şi le amestec cu ouă proaspete şi le trântesc într-o tavă unsă cu unt. Deasupra pun un strat subţile de felii de jambon şi dau tava în cuptor la foc potrivit o jumătate de ceas.
Am pregătit deja un castron fierbinte cu sos de roşii (nu vă dau reţeta că mi-e ruşine să vă fac chiar neştiutori) şi când scot tava, îmi tai o bucată din sufleul ăsta o pun în farfurie şi o îmbrac cu sosul fierbinte. Pîine proaspătă, vin alb sec şi mai lângă o salată de păpădie. Frunzele alese cu grijă, spălate, stoarse iar în castron torni peste ele o vinegretă din ulei, zeamă de lămâie, sare, piper, zahăr şi doar puţin praf de curcuma.
Mâncare simplă, dulce în sinea ei şi trezitoare a energiilor închise peste iarnă în trup.
Bun !
Mai beau o măsură de vin alb şi pot să iau hârleţul să mă apuc de săpat.
Primăvară, mi-a trebuit, primăvară am !!!

3 comentarii:

Violeta spunea...

Esti de milioane , Uica !

Anonim spunea...

Domnule Mihai, azi dimineata stateam in pat in casa parinteasca din Baragan si am auzit cucul cantand, probabil in cautarea vreunei doamne de cuibarit, sau mai curand a unei partenere de depus oua prin alte cuiburi... Articolul dvs m-a facut sa zambesc si sa ma simt fericit ca am origini rurale. Nu stiu cum ati ajuns la tv dar pot sa spun ca desi nu sunt un tip usor de impresionat, ati reusit sa imi intariti convingerea ca țara asta are niste stâlpi, unii zic ca de credinta, eu zic ca la aceasta se adauga un gen de oameni, ft rari, care mentine neamul si spiritul romanesc vii. Dumneavoastra faceti in fiecare aparitie un exercitiu absolut fabulos de românitate, o demonstratie impecabilă de dragoste de tara. Probabil ca iubiti tara asta mai mult decat ati crede iar asta va face nu doar iubit ci deja cred ca sunteti indispensabil celor care va privesc. Nu stiu de unde luati toate informatiile alea, tot bagajul ala fantastic de obiceiuri dar va asigur ca efortul dvs nu e in zadar. Va salut si ma inclin!!

v_man spunea...

Arşăul, ciacio, arşăul, arză-l zupa să-l arză de hârleţ!