2.06.2013

Mâncărici din urzici


 Trebuie să fii nebun- iar eu slavă domnului SUNT !!!- ca să pleci la vremea asta să culegi urzici.
Dar mi-a şoptit mie o veveriţă din Parcul de la Buziaş, că a stat de vorbă cu o buhă rătăcită vremelnic pe acilea, care a aflat de la un bursuc, cum că  pe malul Timişului ar fi răsărit, obraznice, urzicile.


Şi le-am găsit, pe dânsele, că năzdrăvane cum sunt, să de numai un picuţ de căldură şi îşi scot afară foile alea ţepoase de care fug demoazelele.
Şi erau multe ploaie, nemernic de usturătoare şi supărăcioase






Ascunse printre ciulini şi ciumăfăi uscate, prinţesele astea socotite de unii ţigănci, sunt semnul că ursul nu şi-a văzut umbra, că primăvara e pe vine şi poas ningă din cer, nu mai ţine vrăjeala. Suntem pe drumul cel bun fraţi mei !






 Numai Timişul încruntat şi cu apele întunecate, m-a sucălit, pentru că fiindcă, deoarece, vin atât de rar să îl văd şi să îi aduc veşti şi poveşti.
Era supărat tare pe nime, şi Doamne fereşte, să nu te pui cu Timişul când se zburleşte el...



Dar i-am cântat o doină veche de jale şi de alean şi după aia un brâu uşor de la munte, ca să îşi aducă aminte de unde vine şi o dată s-o luminat Timişul... că aşa îi el supărăcios câte o dată dar îşi iubeşte copii...






Mai ales că nu am venit singur la cules mi-am luat ajutoare şi paznici.
Pe Biba...











Şi pe Bony,  că fără ele parcă preumblările mele nu sunt depline








Hei, deştepte căţele mai am, m-au tras de mânecă şi m-au lătrat şi m-au dus , să văd ce au făcut nişte nemernici pe malul Timişului, apa apelor, fala Banatului...



Gunoaie aruncate, resturi, , stricăciuni.
M-am încruntat şi am oftat, ce pot face, ce pot face, nemernicii ăştia se înmulţesc iar pe primari îi doare în Buget şi pe jăndari în Constituţie. Ce să mai vorbesc de miniştrii, senatori şi deputaţi....






Hai napoi la urzicuţele mele, spălate şi grijite aşezate în oale. Jumătate le fac o ciorbă usturoiată, cu ceapa călită, morcov, păstârnac dimpreună, iar la urmă pun să fiarbă nişte cartofi mici cât nucile în oală, le dau un obraz de bulion şi le oţărăsc cu usturoi. Fără carne puilor, fără afumătură, ca să îmi rămână deasupra numai gustul lor de ierburi sălbatice.







Iar la felul doi fac tot urzici dar numai amestecate cu o ceapă călită, fripte şi ele puţin şi îngroşate cu făină albă şi blagoslovite cu smântână. Iar fandoseala lor va fi că se vor împreuna cu o jumate de metru de cârnat fript în tigaie şi cu câte două ochiuri de ou.
Împărăţie de urzici, de la zâne şi pitici !

5 comentarii:

Teobucatar spunea...

Faina poveste,bade Uica! Tare mester mai esti in a le zice frumos!

Zehir Vlad spunea...

Urmaresc cu mare placere fiecare postare, care de fapt este foarte asteptata.Azi in Constanta este soare, lucru care te imbie la o plimbare si un cules de urzici, "ca bine le mai zici tu neicusorule".

Gabriela Peniu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Gabi spunea...

Cu drag citesc de aici, cand pot veni.
Si daca spui matale ca primavara nu-i departe, apai asa-i, bade. Oi cauta-o si eu, pe sub frunzele de nuc, in florile de ghiocei si in gaura broastei, pana s-or scurge stresinile a martie si or da sa plesnească zambilele.

Dana spunea...

Uica Mihai fa-ti pomana cu o biata femeie necajita si da-mi si mie o retea de foi de placinta cu mere, dar din acele zdravene din coca aceea care se taie usor, nu alea care se fac foite-foite .Ma ameninta al meu sot ca daca nici in urmatoarele zile nu reusesc sa-i fac o placinta cu mere cum manca el in copilarie (e drept ca au trecut ceva decenii de atunci si s-ar putea sa nu mai tina minte bine ce-a mancat)ma trimite plocon la Buzias sa ma scolesti.