Despre porc şi despre iarnă

E o iarnă bramburită, ninge cruciş cu fulgi traşi cu tunul şi mi se pare că Dumnezeu nu prea ţine cu guvernul. Fug de ger şi mă ascund în căldura cuinei mele, alături de cănuţa cu vin fiert şi frisoarea sfârâitoare plină cu cârnaţi proaspeţi. L-am omorât pe porc şi acum mă înfrupt din crima mea ca un nesimţit.
Dar...
Vreau să vă spun că Porcul  tăiat de Ignat, poate deveni pur şi simplu moft, dacă nu este însoţit în iarnă, de o cămară plină de conserve şi murături.
Verii primari ai cărnii din untură şi cârnaţilor afumaţi cu saft, sunt butoiul cu varză- căpăţâni mari, cu foaia aurie şi aromă profundă, murăturile de tot felul, conopida brumată, castraveţii cronţăitori, gognele care muşcate împroaşcă zeamă, apoi chiselele cu zarzavaturi conservate pentru ciorbe şi mâncăruri, zacusca în măcar trei forme (vinete, fasole, gogşari) şi mormanele de cartofi şi rădăcinoase.
Aşa poţi spune că ai încropit masa de iarnă, săţioasă, plină de gust, de culoare, de aromă şi aducătoare şi păstrătoare de sănătate.
Deşi fraţilor ai mei, eu una scriu şi alta mănânc.
Fiindcă din ziua în care l-am tăiat pre godac şi până când piere cu totul din cămară, eu ocolesc legumele şi mă îndop zi de zi cu cărnoase în toate formele şi gusturile.
La noi în bucătărie atârnă veşnic pe un cui de lemn, o tablă de costiţă afumată, moale de parcă ar fi făcută din nor de zăpadă  şi un jambon cu carne vânătă şi plină de vinişoare de grăsime. Şi cine trece pe lângă ele, îşi taie aşa în joacă, o chrişcă ssubţire şi lungă pe care să o înfulece de gust. Iar sub cuiul cela de lemn stă o cantă de tablă emailată de douăzeci de litri plină ochi cu untură iar acolo scufundate, găseşti hartane de cotlet, pulpă şi ceafă fripte în mirodenii, cârnaţi speriaţi şi felii lungi de muşchi umplut cu tocătură.
Nu e de mirare că iarna, umblăm şi eu şi Nemţoaica tot cu buzele unse, iar cămăşile mele trebuie fierte cu leşie ca să iasă petele ruginii de untură de pe piept.
Dar v-am ameţit cu de-alde astea uitând că scoposul e să vă dau o reţetă de prospătură pentru masa ajunului:

Sângerete

Un mezel negru în cerul gurii, puternic condimentat şi cu gustul dominant de sânge. Se mânâncă însoţit de ceapă frecată cu sare şi boia, sau cu o inimă de varză acră proaspăt scoasă din butoi.

Ingrediente

Carne de porc de pe coaste (căzături) , şorici de porc, slănină de pe omoplaţi, toate în cantităţi egale.

Sânge de porc, jumătate din cantitatea celorlalte ingrediente (dacă e mai mult nu strică)
Ceapă, un sfert din cantitatea de sânge.

Mirodenii: sare, piper.

Carnea şi şoriciul se pun împreună la fiert. Carnea se scoate mai întâi, şoriciul se lasă până se înmoaie suficient.

Se taie mărunt, se amestecă cu slănina cubuleţe şi ceapa călită sticlos. Când sunt reci, se adaugă sângele strecurat ca să nu aibă cheaguri (atenţie, sângele este deja sărat) se potriveşte din sare şi piper şi se umplu maţele creţe.

Se fierbe sângeretele la foc moale îndelung (o oră) apoi se aşază într-un vas cu apă rece.

Se lasă la vânt 24 de ore apoi se afumă în 3 reprize timp de trei zile.

 ŞI NU UITAŢI !!!

Dacă doriţi o carte de la Uica Mihai, cu autograf bine înţeles, comandaţi la e-mail:
uica.mihai@gmail.com
Volumul are 128 de pagini şi este însoţit de un CD pe care găsiţi cartea în format electronic pentru tabletă, smartphone, kindle etc, precum şi încă o carte de bucate numită
REŢETE CU....
-10 EMISIUNI RADIOFONICE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN
-UN VOLUM DE POEZIE
-UN VOLUM DE PROZE NOSTALGICE ŞI SATIRICE
Preţul unui volum este de 28 lei inclusiv taxele poştale iar plata se face prin ramburs.
Vă rog să specificaţi în e-mail NUMELE INTEGRAL AL PERSOANEI CĂREIA ÎI ADRESEZ AUTOGRAFUL, ADRESA ŞI CODUL POŞTAL !