11.18.2012

Stafida duminicilor

Duminicile sunt zile moi, cu miez de cozonac în ele şi întodeauna găseşti o stafidă dulce care să îţi îmbuneze ziua.
Nemţoaica se trezeşte mai târziu decât de obicei, zăboveşte în pat între perne şi de acolo, ca o cadână din saray îmi dă poruncă să fac eu cafeaua.
Da, în fiecare duminică, eu sunt cafegiul de serviciu şi aduc aburite şi fierbinţi, cănile pline ochi.
Printre picioarele noastre se încurcă motanul Mutulică, Biba căţeluşa şi Boni, o pechineză corcită care de acum are 12 ani şi s-a procopsit cu apelativul Băbuţa.
Stafida zilei mele de azi, dulcele meu de duminică, este o întâlnire surprinzătoare pe care astăzi o continui printr-o invitaţie la masă.
Ieri descărcam maşina de angaralele ei, (saci varză pentru murat, provizii alimentare pentru o săptămână), când peste drum a venit mergând târâş mai mult şi într-un baston, un bătrân cărunt şi cu privirea senină.
S-a apropiat de Nemţoaică şi plin de respect ia spus:
Doamnă rogu-vă frumos, nu ştiţi unde şade Uica Mihai? Că vin tocmai de la Reşiţa la băi, şi nu vreau să plec acasă până nu apuc să îl cunosc! Că îl ascult todăuna la radio şî mi tare drag de el! Am întrebat din casă în casă, pe o grămadă de străzi şi iaca umblu de două ceasuri aşa în bât !
Iar Nemţoaica a zâmbit şi i-a răspuns senină, iaca-tă ăsta-i Uica!
Eu ascultam încremenit, cu un sac de varză în spinare şi nici nu mi-a dat prin cap să îl arunc jos.
Oh, a suspinat bătrânul, ca tânăr îi !
Şi s-a apropiat cu mâna întinsă şi un zâmbet larg pe obraz.
Uico, io mi-s Mihai Despi de la Reşiţa şi te ascult în fiecare duminică la radio, tu îmi faşi zîua plină. Numa am crezut că eşci bătrân dă o samă cu mine, numa văd că eşti tânăr şi Nemţoaica la fel.
Şi i-am strâns mâna lui Despi (bine înţeles că am aruncat sacul cu varză cât colo) şiu l-am invitat în casă.
A intrat sfios, l-am ajutat noi să urce scările şi să se ajeze într-un fotoliu şi a încremenit acolo stingher şi încercând să îşi ceară scuze pentru deranj.
Abia am reuşit să îl facem să se despoaie de stinghereală şi de jenă (Bănăţenii sunt plini de bun simţ) şi să ne apucăm de stat la poveşti.
Până la urmă am ajuns să descoperim că am lucrat amândoi la Combinatul Siderurgic din Reşiţa, unul lângă altul, că fiul său Ionuţ a fost coleg cu mine, că avem o grămadă de cunoştiinţe comune şi că, mai ales, acu vreo treizeci de ani eu am fost în casa lui şi am beut împreună răchie şi am stat de vorbă. Dar în vremea aceea eu nu eram încă Uica Mihai iar el era un bărbat verde şi în putere. Un accident nefericit l-a şchiopat pe toată viaţa şi iaca, vine la Buziaş de câţiva ani să îşi mai aline suferinţele.
Iar pe mine, pe Uica, m-a căutat dinadins fiindcă el consideră că puţini bănăţeni neaoşi or măi rămas şi el ca iubitor al Banatului îşi scoate pălăria în faţa mea.
Am stat mai mult de două ore la poveşti cu Despi, apoi l-am dus la hotel cu maşina, fiindcă am ajuns să îl îndrăgesc pe omul ăsta simplu şi plin de bun simţ. Iar azi la prânz, mă duc să îl iau din hotel, să îl aduc la mine la masă ca să mănânce din mână de la Uica Mihaişi să mă îmbucur cu el, în cuină, de stafida acestei duminici. Am făcut exact o masă ca în Banat, supă de pui cu păr de zână, sarme în foi de varză dulce, papricaş din inimă de porc cu slănină afumată, murături din butoi şi păturată cu dovleac. Simplu şi bun, stafidă de duminică !!!
Şi aşa vă doresc şi vouă să vă îmbucuraţi în sufletele voastre şi să vă ţină Dumnezeu în palma Sa !

2 comentarii:

Rita Oarga spunea...

Se contureaza o duminica frumoasa in familia Dumneavoastra. Ce frumosi sunt oamenii care tin la tine pentru ceea ce esti, pentru emotiile pe care le traiesc atunci cand citesc randurile scrise de tine sau cand asculta gandurile tale. Pentru ei e o adevarata fericire sa te cunoasca aievea si nu-i dezamagesti ca nu arati ca in fotografia stiuta de ei. Ei sunt prietenii nostri necunoscuti, care se gandesc din cand in cand la noi si ne trimit ganduri bune fara sa stim.
Pregatiti supa cu par de zana? N-am auzit niciodata denumirea asta, dar trebuie sa fie fideaua subtire de tot care pluteste in supa clara, aurie, precum pletele unei zane. Suna ca si cum supa ar fi una fermecata. Da, ar trebui sa fim recunoscatori cand avem ocazia sa impartim la pranzul de duminica o hrana atat de pretioasa cu cei din jurul nostru.
Va doresc distractie placuta in compania domnului batran si am convingerea ca il veti face foarte fericit. Va pleca de la Dumneavoastra cu sufletul intinerit, incarcat cu voie buna si multumire.
Va felicit din toata inima ca ii daruiti acestui om cateva zile senine, pentru ca sigur va ramane o vreme cu gandul la intalnirea placuta pe care o va fi avut cu Dumneavoastra. Va doresc o duminica frumoasa.

Lubita Iancu spunea...

Ce frumos graiesti si ce om bun esti!!
Felicitari si o duminica frumoasa in continuare!!