Baguette şi croque monsieur

 Postare pentru “Inspiration Food Marathon”, organizat de Electrolux
http://www.electrolux.ro/

Bine înţeles, ştie toată lumea, cea mai bună pâine din lume se face la Pecica în judeţul Arad. Jimble pufoase, de două kile bucata, comparabile ca mărime, formă şi volum cu ugerul plin al unei vaci Siementhal, campioană şapte ani la rând.
Dar dincolo de patriotismul şi lauda mea, trebuie să recunoaştem că nu există cocători mai pricepuţi, brutari mai fermecaţi, decât cei din Franţa. Doar ei au inventat faimoasa Baguette, pâine delicată pe care o iei la subsioară într-o pungă lungă şi până acasă, de poftă o mănânci pe jumătate.
În drumurile mele prin Franţa de cele mai multe ori micul dejun era o jumătate de baghetă şi un pahar de vin roşu băut la botul calului.
Iar la prânz, făceam din celaltă jumătate croque monsieur, pe repede înainte, iar seara cinam doar vin.
Uita aşa m-am menţinut suplu, vesel şi sănătos.
Asta până m-am întors la patria mumă la fripturile şi la sarmalele ei !
Dar să recapitulăm, în vara asta, am avut planificat să fac un record şi l-am făcut ! Un sandwich lung de 100 de metri la care să muncească cot la cot toate etniile trăitoare în Banat.

Ia pâinea pentru acest sandwich, am făcut-o la Pecica, lângă Arad, singur loc unde sunt cuptoare urieşeşti ţi meşteri pricepuţi.
Şi o zi şi o noapte am copt noi, trei brutari şi un Uica Mihai hrănit cu vin rece, ca să reziste în căldura brutăriei, 60 de baghete, fiecare lungă de 2 metri şi ca să fie sandwichul nostru bun peste calea afară, am folosit reţeta franţuzului, aşa cum iaca-tă vi-o dau şi vouă:
Făină trebuie ţinută peste noapte la temeratura camerei şi înainte de frământat vine de două ori cernută prin sita fină.
Iar pentru fiecare kilogram de făină, ai nevoie de 50 g. de unt, 250 ml de lapte, 300 ml. de apă, o linguriţă de sare, trei linguriţe de zahăr şi 50 de grame de drojdie.
Trebuie mai întâi şi mai întâi să amesteci drojdia într-un castron ajutându-te de o furculiţă, cu sarea şi zahărul, să stropeşti compoziţia cu cinci linguri de lapte călduţ şi să pudrezi cu tri linguri de făină.
Aceasta e maiaua care trebuie să stea la loc călduţ un sfert de ceas, să se umfle drojdia şi să se desfacă toate enzimele ei.
Apoi amesteci această maia în făină, ca să se facă un fel de zdrenţe, apoi torni laptele şi untul topit. Frămânţi aluatul ăsta superficial, doar un minut, mai mult din vârful degetelor, apoi îl laşi un ceas să se odihnească, dar nu la căldură,.ci la un loc mai răcoros ca să nu crească după capul lui.
Şi din nou îl iei la frământat până devine elastic şi nu se mai lipeşte de mâini.
Împarte-ţi aluatul în mingiuţe de 200 de grame şi ţine-le pe masa de frământat acoperite cu o pânză rară, înmuiată în apă apoi bine stoarsă.
Acum trebuie să îl întinzi mingiuţele pe masa înfăinată în foi dreptunghiulare, cu lungimea puţin mai mică decât lungimea tăvii de copt, şi cu lăţimea de 15 centimetri. Şi acum cu migală şi răbdare, împătureşte foaia aceasta de aluat în trei, pe lungime, presând bine cu palmele după fiecare îndoitură. Dacă ai mâini pricepute o să reuşeşti exact forma baghetei. Aşeaz-o în tavă, pe hârtie de copt, fă-i câteva crestături artistic oblice şi dacă laşi pâinicile la odihnit lângă cuptor încă zece minute, e în regulă.
Cuptorul vine preîncălzit din timp la exact 210 grade şi în momentul în care bagi tava la copt, aruncă în el un bulgăre de gheaţă cam de mărimea unei mingii de tenis. Asfel, pâinea se va aburi la început pentru ca miezul să devină moale şi pufos, apoi după o jumătate de ceas, când vei scoate bagheta din cuptor o vei găsi cu o coajă crocantă, de culoare castanie plină de aromă.
Cam aşa arătau şi baguettele mele uriaşe:

Şi pentru că ma făcut opt bucăţi în plus, iar brutarii cu care am lucrat erau copii faini, le-am preparat  Croque Monsieur la dejun:
felii de baghetă stropite cu ulei de măsline presărate cu şuncă tăiată foarte fin şi cu multe aşchii de caşcaval deasupra. Am pus feliile în cuptorul de brutărie, direct pe vatra supra fierbinte, şi în trei minute am obţinut o gustare de milioane. Un fel  de sanvişo- tarte- bruschete cu obraz gratinat- arămiu şi interiorul aromat.  Iar lângă, am avut castraveţi muraţi, măsline şi o flaşă mare de vin de Miniş, negru ca sângele de Corsican.
Iar pâinile uriaşe au luat drumul Aradului şi uite cam ce s-a întâmplat cu ele: