11.22.2012

Aventura la Malmo

  Postare pentru “Inspiration Food Marathon”, organizat de Electrolux
http://www.electrolux.ro/

Fraţilor, cine n-a auzit de Bufetul Suedez (Doamne are în limba suedezicească o sonoritate de arie teutonă SMORGASBROD) şi cine nu s-a arănit din gustările şi felurile înşirate unele lângă altele pe o faţă de masă orbitor de albă?
Şi dacă spui Smorgasbrod, ai spus totul despre Suedia.
Nici pe departe, are Suedia zvâcul ei, frumuseţea ascunsă pe care nu poţi să o vezi cu ochiul minţii ci cu ochiul sufletului.
Aşa cum am văzut-o şi eu !
La Malmo, în Suedia, am ajuns din greşeală.
O greşeală de care m-am bucurat, pentru că am aterizat în mijlocul unui festival plin de culori, sunet şi veselie.
Spunea cineva că suedezele sunt femei excepţional de frumoase.
Pe naiba!
Nişte pălugi blonde, subţiri scândură, cu genunchii osoşi şi lipsite de orice sex apeal.
Asta de-a lungul unui an, pentru că în cele trei zile ale festivalului, Dumnezeu îşi deschide ochiul asupra lor şi le face atât de frumoase, încât parcă ar sclipi.
Îmbrăcate în portul lor naţional, cămăşi albe ca spuma laptelui, brodate cu flori roşii, cizmuliţe de piele încrustată, fuste cu şorţuleţ în carouri, umplu femeile acestea oraşul de o lumină încântătoare.
Eram în luna august, când vara se face simţită şi printre fiorduri şi am ajuns de la Copenhaga la Malmo pe un feribot, cu maşina încărcată de nebuni. Ne întocmisem o trupă de muzicanţi ambulanţi, un flaut, o violină şi eu cu un strings greu pe care îl purtam pe umăr ca pe o cruce pe Golgota.
Şi în oraşul în care festivalul duduia şi zumzăia, ne-am aşezat să cântăm la o răscruce numai canţarole italieneşti, arii bavareze săltăreţe şi tangouri de la Paris, şi ne-am umplut de coroane, monezi grele şi hârtii atât de bine păstrate că păreau noi. Iar seara, ne-am lăsat caii în buiestru şi ne-am distrat dansând cu suedezele căloase, sărutându-le şi făcându-le complimente luate din gidul de conversaţie.
Băutura pe care o ştiam deja, vodka Absolut invenţie suedezişească, se bea în pahare mici acoperite cu broboane de gheaţă iar străzile erau pline de plite uriaşe pe care cuminţi şi aliniaţi ca soldaţii, se frigeau heringi cu pieliţa crocantă.
Era atât de ieftină mâncarea şi atât de bună că ne îndopam încântaţi.
Salata de cartofi era făcută nu cu maioneză ci cu o smântână grasă amestecată cu supă de oase, iar heringul stătea la marinat după o reţetă pe care am furat-o şi acum vi-o dau şi vouă:
Bate într-un castron ulei rafinat de floarea soarelui, cu puţin ulei din seminţe de pin (dacă nu aveţi, înlocuiţi-l cu ulei de seminţe de strugure), o mână bună de boabe de ienupăr, boabe de muştar la fel, oţet din fructe de pădure (dar merge şi oţetul de mere) piper boabe şi doar un strop de vodkă Absolut. Fiţi atenţi, oţetul reprezintă jumătate din cantitatea marinatei !!! Şi tot acolo puneţi felii de ceapă tăiate mai gros, cât mai multe felii că ele dau bunul şi câteva foi de dafin.
Prin acest sos bătut spumă, se tăvălesc bine heringii curăţaţi bine şi tamponaţi cu un prosop gros de in, apoi se clădesc strânşi unii într-alţii într-un vas, neapărat de porţelan ori faianţă, intercalând printre ei multe felii de ceapa marinată şi rămân peştii acolo câteva zile ca să îşi schimbe aroma şi culoarea.
Şi când ţi se face poftă de ei, îi scoţi doar din zeama care s-a lăsat şi aproape stă să fermenteze şi îi trânteşti în ciudă pe grătarul încins. Un minut pe o parte şi un minut pe cealaltă şi gata. În farfurie, cu mormanul de salată de cartofi alături şi înainte dă-i cu vodkă iar la urmă cu bere multă, multă, multă !
Oh! simt cum îmi lasă gura apă, cum termin cu postarea mă duc să îmi cumpăr zece heringi !
Dar vedeţi?
Am uitat să vă dau reţeta salatei de cartofi care e esenţială.
Fierbe un kilogram de cartofi în coaja lor, curăţă-i, despieliţează-i şi taie-i felii groase de o jumătate de deget.
Amestecă-i cu o sfeclă medie pe cae ai copt-o în cuptor şi ai tăiat-o tăiţei subţiri.
Fă acum sosul din 200 de ml de supă de oase de vită (la reţeta originală se folosesc oase de ren, dar de unde reni pe la noi?) 200ml de smântână grasă, 100ml de oţet, multă ceapă marinată, din cea rămasă de la peşte, mărar tocat fin şi cam atât.
Observaţi că nici unde nu am pomenit cuvântul sare?
Asta fiindcă heringul are sarea în el, absorbită din fiordurile îngheţate.
Şi acum, toarnă sosul pe care l-ai bătut bine cu telul peste cartofi, dar puţin câte puţin şi frământă cu mâinile. O să vezi cum cartofii absorb şi îţi iese o minunăţie de salată aproape însângerată şi cu gust de petrecere.
Na ! şi să nu îţi pară rău că n-ai fost în Suedia, că acum ai gustul ei în cerul gurii !

2 comentarii:

Alina Codrean spunea...

La asa poveste nu am cum sa nu am gura plina de apa! Excelent!
Succes la concurs!

Anonim spunea...

Salut din Suedia Malmo!
Nea Mihai, acum Malmo e un oras plin de arabi cu mancarea lor kebab, falafel, shawrama, etc.
Suedezele pe cale de disparitie, sunt acum grase si se marita cu Negri africani. Uit-o cu heringii care se numesc sill si cu salata de cartofi. Totul e inpachetat la tipla iar gratarul e pe cale de disparitie. Stati acasa nu veniti la Malmo... Ciao!