Meniuri a la Nemţoaica

Of wei! of wei! mulţ îs anii şi îs grei.
Apăi dacă e să mă plâng la cine să mă plâng dacă nu la prieteni.
Nemţoaica asta îmi mănâncă zilele fripte, nu ştiu cum n-am strâns-o eu de gât în 32 de ani. Că acum e prea târziu să o mai fac.
Are ea nişte meniuri ale ei, standard pe care le pregăteşte aşa în joacă, fluierând face mâncarea în două ceasuri şi are vreme es-timp să dea şi cu mătura, cu aspiratorul, cu călcătorul şi mai bea şi o cafea şi stă la taifas telefonic cu Stela de la Baia Mare până îmi vine să împuşc Vodafonele cu tot cu Orenge.
Felurile ei de mâncare sunt învăţate de acasă din creierul munţilor şi le face potrivite şi la fix mereu la fel:
Supă de roşii cu răzături, macaroane cu brânză
Ciorbă de varză cu afumături, chiftele cu piure şi sos de roşii
Supă de găluşte, vinete ori pui pane cu cartofi prăjiţi şi sos de usturoi
Ciorbă de fasole şi musaca de cartofi
Supă de chimion cu ouă fierte, tăiţei cu varză şi costiţă prăjită
Ciorbă de perişoare, iahnie de fasole cu cîrnaţi
Numai salata e mereu aceeaşi, o amestecătură de buruieni, sare, piper, zeamă de lămâie.
Aşa a învăţat să potrivească ea felurile întâi cu felurile doi şi când dă foc la aragaz nimeni nu o mai scoate dintr- ale ei !
De cele mai multe ori accept meniul şi halesc cu ochii în televizor, dar uneori mă răscol şi mă bag până la brâu în frigider, dau iama şi îmi gătesc câte o trufanda.
Atunci mănânc de unul singur, că ea se bosumflă şi sunt osândit cu farfuria în camera de sus, unde vine şi căţeaua Biba să îmi ţină de urât.
Aşa am făcut astăzi bunăoară, pregătise meniul trei, supa cu găluşte şi mie mi-a venit aşa o poftă de ceva alegoric aşa că am scos un hartan de ficat de porc din frigider mi-am tăiat câteva felii de costiţă afumată şi am încropit ceva în tigaie, folosind sos de soia, cepe murate, roşii din grădină şi un ardei iute. Lângă mi-am fiert orez în oala minune şi tocmai mă pregăteam să înfulec când a dat Nemţoaica peste mine.
Încruntată şi cu mâinile în chici (şolduri pentru neştiutori) mi-a inspectat castronul de lut, a gustat şi după aia mi-a luat tava şi a plecat cu ea.
Alo ! tovarăşa, ce faci am strigat în urma ei?
Mă duc să mănânc, mi-a răspuns ea cu ecou.
Şi eu? Şi euuuu?
Ai pui rece în frigider, cartofii s-au terminat dar vezi că am copt şi plăcintă cu mere. Te descurci tu, că doar eşti bucătar.
Uite aşa, pui rece, cu garnitură de plăcintă. Noroc că am găsit lângă pui, culcată pe un strat de verdeţuri o sticlă de vin alb de Cotnari, promoţia 2009. Aşa că am tăcut şi am băut vinul, am mâncat plăcinta iar puiul (o jumătate de piept şi o aripă) i l-am dat lui Biba.
Of wei! of wei!
Spuneţi voi, asta-i viaţă ?