6.09.2012

De-ale berbecuţului îngrăşat

La noi la pustă (câmpia Banatului) au început să se taie berbecuţii cei graşi care au scăpat neatinşi de Sfintele Paşti. Şade carnea trandafirie în cârlige cu o brumă de pieliţă pe ea şi sloboade amiroase străvechi care îmi urcă pofte sălbatice în fiinţă.
Şi m-am agonisit cu o ceafă de oiţă fragedă cu tot cu partea de supt spată, cu coastele slăninoase şi osul fraged să îl spargi în dinţi.
Şi mi-am închipuit o mâncare neaoşă, atât de bună că parcă vorbeşte în graiuri, numai cu legumă proaspătă şi cu zeamă multă, ca să obosească lingura urcând şi coborând, urcând şi coborând, urcând şi cobo...
Dar mai bine să vă dau şi vouă reţeta, că nu-i mare scofală, numai că cere răbdare şi migală.
Mai întâi taie carnea printre oase şi pune-o să fiarbă. Primul clocot scurt, cât să fie ca o părere şi aruncă toată apa. Apoi pune alta, adaugă o lingură de sare, două foi de dafin şi o mână întreagă de piper.
Şi să fiarbă oala până pică toată carnea de pe oase şi se face moale ca pufărul. Acum strecoară zeama şi păstreaz-o (e o supă dulce din care poţi să faci orice, ba chiar să o bei goală cu lingura din oală) iar carnea alege-o şi pune-o deoparte.
Acum îţi trebuie un ol mai mare cu fundul gros şi care să stea pe foc molcom. Şi pune în el tăiate mărunt să se călească, o legătură de ceapă verde, un morcov şi o legătură întreagă de leuştean tocat. Şi când prind ele sticleala de legumă dinstuită, pune şi patru-cinci roşii cu carne multă, tăiate cubuleţe micucele, ca se facă un bulion în oală şi să ai damf pătrunzător, iar aburii care ies afară să nu te mai lase să vezi fundul oalei. Acum legumele să le stingi cu un păhăruţ din zeama cărnii şi apoi să ai la îndemână două verze mari cât capul de berbecuţ, pe care le-ai tăiat fideluţă şi aruncă pe rând câte o mână de varză în oală şi osteneşte-o cu lingura de lemn până prinde culoare arămie şi se înmoaie, apoi mai aruncă o mână şi iară mestecă şi tot aşa până ai isprăvit toată varza. Apoi pune zeama de la carne, carnea, mai pune înăuntru doi cartofi întregi ca să lase ceva amidon, un sfârc de deget de chimion şi o crenguţă de cimbru verde. Şi lasă focul molcom, să fiarbă oala un ceas fără să facă larmă.
Iaca, nu-i mare scofală, varză cu carne de oaie ca la Banat. Şi se cere să o descânţi la urmă şi să îţi faci cruce cuviincioasă când pui în blid, că e primul frupt al anului şi multe după acesta, mai va să urmeze.
Despre beutură nu te mai învăţ, că citeşte Nemţoaica peste umărul meu, şi aflaţi că eu sunt la cură de apă minerală de la izvorul MOŞ BIZIEŞ care curge singură şi pe gratis, în mijlocu parcului de la Buziaş. Dar voi, poate găşiţi un izvor care dă bere, vin ori altă scursoare beţivănească, de care eu iaca, nu am parte !

2 comentarii:

quarrier spunea...

De cate ori meri la Mos Bazies, varsa cateva picaturi de apa si pentru tatal meu, ca el l-a facut!
Multam Uica!

panacris spunea...

Desi, am avut saptamana trecuta ciorba de oaie si friptura cu verdeturi, as savura din plin berbecutul cu varza! Apa de izvor nu avem, aici la Bucale, dar il sntigem cu un vinisor alb demisec. Duminica placuta tie si nemtoaicei!