Aerul de Cluj are gust de smantana si de branza de burduf. Iti satura sufletul si te umple de sat. Stau cu Tiberiu Mocuta la un pahar de vinars si ne planuim ziua de maine. Am facut o tura prin piete ca sa imi agonisesc marfa pentru tigaia uriasa si am gasit cartofi noi, curati ca lacrima, adusi de prin podisurile Anatoliei. Au gust de sapun si m-ar infiora sa ii gatesc.
Dar am dat ca din senin peste un oltean din Dolj, venit cu marfa in inima Ardealului. Si avea cativa saci cu niste cartofi mici cat nuca, plini de pamant oltenesc, murdari si cazniti. Dar cand am sters unul cu poala camasii si l-am mancat, mi-a lasat in cerul gurii un must dulce cu gust romanesc.
Asa ca i-am cumparat toti sacii de cartofi ca sa ii gatesc pre dansii.
Acum inchipuiti-va si voi:
Un Banatean, frige in inima Ardealului, Cartofi Oltenesti, dupa o reteta Nemteasca.
Fiindca asa o sa-i fac pe cartofii astia marunti. Frecati cu sare grunjoasa, clatiti in trei ape si fripti intregi cu tot cu coaja, in untura, apoi aburiti cu vin alb sec, stropiti cu marar si boabe de chimion si serviti fierbinti langa friptura.
Merita Clujenii sa manance bunatati, fiindca e ziua lor.
Si fiindca m-au primit cu bratele deschise.
Ca pana la urma, si Clujul e tot un fel de Banat !
Un comentariu:
Bravo, uico ! Ai dreptate cu Clujul ca-i un fel de Banat ! Ca si io mis un ardelean maritat cu o banateanca traind printre olteni.
Tucate-ar toate unguroaicele din Cluj, ca bine le mai gatesti !
Trimiteți un comentariu