4.17.2012

M-au răpit extratereştrii

Ajutoooor !
M-au răpit extratereştri...
Fraţilor nici nu vă vine să credeţi, o să spuneţi că am stat prea mult lângă butoiul cu ţuică şi acum visez constelaţii şi galaxii !
Nu-i adevărat... decât pe jumătate, vă jur că nu m-am atins de loc de răchie, nu am pus strop pe limbă de ieri, dar am băut din băutura aia extraterestră care seamănă la gust cu vodca Gorbatchow şi m-a cam prins.
Numai aşa au putut extratereştirii ăştia din constelaţia Lira, cu care de câteva zile încoace tot am întâlniri de gradul trei vigulă paişpe (pi adică), să mă răpească şi să mă ducă în nava lor.
M-au luat pe sus ca pe un pachet, m-au băgat în farfuria zburătoare şi duşi am fost.
În locul meu au lăsat în grădină o sosie care să îmi ţină locul ca să nu se prindă nimeni că eu sunt dus în ceruri.
Aşa că dacă treceţi pe la mine pe acasă şi vedeţi că nu vă invit înăuntru, nu vă pun dinainte ceva de băut şi ceva de cronţănit, să nu vă speriaţi.
Ăla nu sunt eu, e sosia.
Sper să nu se dea la nevastă-mea că aia una două o să se prindă şi dacă n-o să-i tragă o mardeală cu sucitoru...
Aşadar, m-au răpit extratereştrii...
La început am crezut că vor să facă experienţe pe mine, că o să îmi scoată o bucată din creier şi o să o înlocuiască cu un microcip, ori o să mă disece pe viu ca să îmi măsoare organele interioare...
Nici vorbă.
Mi-a explicat şefa lor, o extaterestră cu silicoane peste tot (juri că e Nicoleta Luciu) că s-au îndrăgostit de felul în care gătesc şi vor să mă ducă doar pe planeta lor să pregătesc o cină festivă pentru Preşedintele de planetă, care e un mare mâncău şi un mare fan de-al meu.
Că ei cică în constelaţia Lira, urmăresc emisiunile mele de la TVR3 şi sunt fani declaraţi.
Aşa că, să stau liniştit, mă duc până acolo, prepar cina aia după care o să mă aducă înapoi.
Şi ca să nu cred că o să fac chestia asta pe degeaba, mi-au spus că îmi lasă sosia să fie a mea şi pot să o pun la săpat grădina, la tocat ceapa şi făcut focul supt ceaune, cu alte cuvinte, îmi oferă un sclav cuminte şi ordonat, pe vecie.
În plus, fiindcă zborul nostru durează două zile (zburăm cu warp douăzeci) şi ca să nu mă plictisesc, ea se oferă să... mă înţelegeţi voi ce vruia năsărâmba, că începuse să îşi dea jos costumul spaţial, dar eu am refuzat-o politicos nu fiindcă nu mi-ar plăcea, dar poate află Nemţoaica şi atunci ar trebui să ne căutăm o planetă în fundul universului să ne ascundem de sucitorul ei, şi mai bine prefer să îmi aducă ceva de citit.
Şi de unde alt undeva decât de pe site-ul
cei care au pus în practică cel mai deştept sistem electronic de comandă. Dai un singur click pe titlul de carte ales şi devii imediat proprietarul ei.
Şi Nicoleta Luciu din spaţiu, mi-a adus o carte, să vă spun titlul ei:
Aşa că până ajungem pe planeta aia a lor, am ce face.
Vă las acum, că lectura e atât de atractivă încât nu mai îmi vine să vă las de ea. Vă scriu mâine cum e pe planeta aia din Lira şi ce am gătit pe acolo pentru preşedintele ăla înfumurat, care îşi închipuie că Uica Mihai e aşa un terchea-berchea care poate fi răpit de oricine şi păus la oale şi la cratiţe.
Îl învăţ eu mine... mama lui de extraterestru !

Un comentariu:

Anonim spunea...

sa ajungeti cu bine si sa iasa mancare asa cum numa Uica Mihai stie s o gateasca,imi puteti zice si mie cum sa fac o pasta gustoasa de ardei kapia sau gogosar de uns pe paine?Multam fain!Mari!