Puiul gătit moldovineşte

Dacă nu aţi văzut emisiunea în care eu şi Veronica gătim trei pui de găină fragezi ca roua, în trei stiluri diferite, vă invit să o faceţi acum. Iată link-ul video:

http://www.youtube.com/user/uicamihai#p/u/60/CztnkJSP2EY

Ei, acum îmi închipui că vă lasă gura apă şi o să daţi buzna în bucătărie să puneţi în funcţie tigaia, ori cuptorul, ori grătarul.

Să vă jucaţi şi voi de-a puiul gătit meştereşte, cu saft şi gust de poveste sadoveniană.

Îmi cer iertare că am stârnit în voi pofte barbare, dar ce e viaţa fără un pic de dulceaţă?

Şi ca să mă răscumpăr de greşeală iată vă învăţ eu să preparaţi un pui ca în vremurile vechi, răzăşeşti, de supt zidurile Sucevei, pe când se potcoveau purecii cu nouăşnouă de ocale de fier şi săreau în cer cu ele şi zbierau că nu sunt grele.

Mai întâi şi întâi, trebuie să vă osteniţi până la Market şi să cumpăraţi un pui refrigerat cam de două ocale, cu pielea galbenă de grăsime şi trandafiriu în pieptul lui proaspăt tăiat.

Şi dacă tot a pornit o campanie de promovare a produselor româneşti eu vă recomand să cumpăraţi puiul produs de AGRICOLA BACĂU, o firmă care devine tot mai prezentă şi mai prezentă pe mesele mâncăcioşilor de talia mea şi nu numai.

Dacă nu v-am convins trageţi iute o fugă pe site-ul acesta:

http://www.creatordepofta.ro/

şi o să-i găsiţi acolo gătind şi pe Adi Hădean şi pe Dan Silviu Boerescu, alături de Bobby Voicu

şi Cristian Chin. Bucătari nebuni ca şi mine, care ştiu să facă minuni cu un pui.

Dar hai să trecem la plită fraţilor, că şi mie a început să îmi fie foame gândindu-mă la cocoşelul care tânăr şi-a dat duhul nemaiapucând să calce şi el o găină ca să simtă viaţa adevărată.

Aşa că puiul acesta vine despărţit fireşte în părţile sale cele bune, copanele, pieptul, aripioarele cele dulci, târtiţa şi spinarea şi toate vin frecate cu o salţă făcută din usturoi pisat, ulei de cel bun, sare, piper şi boia. Şi carnea bine frecată cu oloiul acesta aromat, trebuie să stea la rece măcar un ceas ca să se pătrundă.

Şi dacă ai făcut aceasta, să pui bucăţile într-o tavă încăpătoare, mai presărând acolo feliuţe subţiri de ţelină şi nişte roşii cherry numai înjumătăţite. Şi să mai torni doar un stropuşor de vin alb sec, zeama de la gogoşarii care au stat marinaţi peste iarnă şi dacă scapi şi câteva felii din gogoşarul ăsta, nu-i nici un bai, ba dimpotrivă.Şi tava să meargă în cuptorul încălzit şi să stea acolo cam un ceas la foc potrivit.

Mai întâi puiul o să se dămfuiască aşa ca să pice carnea de pe os aproape, apoi o să prindă rumeneală ca să fie pielea lui crocantă între dinţi. Şi puiul acesta să îl scoţi pe o tabla de lemn geluit şi să nu pui nici o garnitură lângă, nici salată ori altceva, ci numai un mujdei gros pentru mâncătorii de usturoi mult şi pită proaspătă cu miezul dulce.

Iar puiul se mănâncă fără tacâmuri, cu mâine goale şi cu degetele unse, sugând oasele de dulcele lor.

Şi cel mai bine e să te înfrupţi nu aşezat, ci în picioare, ca să intre mai mult şi să bei vin aspru de Cotnari între îmbucături.

Doamne, acum de-abia o să înţelegeţi de ce s-au bătut cu atâta râvnă Domnitorii Moldovei pentru pământul lor.

Eu fraţilor, trebe să închei repede postarea aceasta, fiindcă simt deja în cerul gurii sucul cel dulce al acestei fripturi răzăşeşti şi vă las şi pe voi să vă frigeţi unul.

Iar după ce ne-o tihni masa, vă invit să schimbăm impresii şi păreri pe pagina zărghiţilor iubitori de bunătăţi curate şi hulpave http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383

Numai grijă, să nu ardeţi puiul, că vin la voi cu lingura de lemn !