8.07.2011

Găluşte la superlativ

Nu am mai scris şi nici nu am mai postat de săptămâni bune iar astăzi mă frig degetele. Am atâtea poveşti închise în suflet încât mă tem să le dau drumul fiindcă risc un amestec ne-inteligibil ca o tocană în care pui de toate fără măsură şi fără cap.
Aţi aflat desigur că am fost de Ziua Timişoarei în Parcul Rozelor şi am frământat şi plămădit ca nebunul 3.300 de găluşte cu prune. Delicii de vară cu iz de copilărie şi s-au înfruptat bănăţenii mei cu mic cu mare. A fost o nebunie întreagă, coada la găluşte era interminabilă şi mi-a fost ruşine că nu prididim cu servitul. Dar n-am mai avut o astfel de experienţă culinară şi trebuie să le mulţumesc celor care au lucrat cot la cot cu mine, o echipă de şase oameni care au trudit cu voie bună şi sârg.
Dar mai ales să le mulţumesc sponsorilor care mi+au dat o mână de ajutor firma PBC cel mai mare distribuitor de articole de unică folosiinţă care mi-a pus la dispoziţie tacâmurile necesare, societăţii Megafruct care mi-a adus cele mai parfumate prune pe care le-am gustat vre-o dată, şi celor de la Moara Carani care mi-au adus făină de calitate. Dar mai ales toţi au fost încântaţi de nebunia mea cu găluştele şi mi-au oferit suportul lor moral. Şi nici măcar nu am apucat să le dau să guste din găluştele mele, dar nu e târziu, trebuie să le duc câte un vailing la fiecare.
Dar ce a fost mai frumos s-a petrecut înafara bucătăriei de campanie instalate în parc. Am cunoscut nişte oameni grozavi, cu care am stat la givan şi la poveşti şi n-o să-i enumăr decât pe domnul Ştefan Bercea, maistrul bucătar preşedintele ANCTB şi cofetarul de excepţie Silvian Miron de la Constanţa un ciocolatier de 5 stele .
Acum o să mă întrebaţi cum au ieşit găluştele…
Păi cum puteau să iasă?
Bune ca la balamuc, am văzut cucoanele muşcând dintr-un boţ fierbinte şi închizând ochii de plăcere de parcă ar fi avut un orgasm culinar, am văzut domni cu cravată înfulecând hulpav şi lingându-se pe degete, copii mânjiţi pe piept de sosul dulce şi bătrânei mestecând alene cu proteze năclăită. A fost dezmăţ de găluşte şi asta m-a făcut să vreau să repet istoria.
Adică între 12 şi 16 August voi fi prezent n centrul Lugojului unde are loc Ruga Bănăţeană şi Festivalul Ana Lugojana şi cu o echipă încropită numai din lugojeni am să încerc să ajung la 10.000 de găluşte. Dar pe lângă asta am de gând să mai gătesc şi alte nebunii, voi face la cazan o friptură ca la pomana porcului, Zeamă de bureţi fierţi în lapte cu usturoi şi hrean, cazane mari de papricaş şi căldări de zacuscă de pui.
Iar într-una din zile am să organizez un concurs de mâncat găluşte cu prune iar premiul cel mare va fi o trusă de cuţite brici, identică cu cea cu care lucrează Uica Mihai la emisiunile de la TVR.
Nu-i aşa că le-am amestecat de nu se poate?
Nu-i aşa că sunt inteligibil numai pe sfert?
Să mă iertaţi, dar am în cap numai găluşte, numai găluşte şi numai găluşte.
Şi la final vă dau reţeta originală a produsului meu ca să vă intre şi vouă găluştele în cap.
Aluatul:
1 kilogram de piure din cartofi roşii, fierţi în apă cu sare, zahăr vaniliat şi baton de scorţişoară
400 de grame de făină albă
4 ouă proaspete
150 ml de ulei.
Frământaţi bine cât pireul este călduţ şi faceţi boţuri de 50-60 de grame.
Prunele se înmoaie în apă se tăvălesc prin zahăr pudră amestecat cu scorţişoară şi se vâră gingaş în inima găluştelor.
Iar acum să le fierbeţi în apă care clocoteşte molcom, timp de şapte, opt minute. Când sunt gata, ele se ridică deasupra apei şi îşi arată un obraz cu luciu şi zbârcituri de babă. Atunci e găluşca fiartă şi bună până în inima ei.
Iar pe ea fierbinte o tăvăleşti prin prezăl. Care prezăl este pesmet prăjit în tigaia cu ulei până devine ruginiu, amestecat cu zahăr din belşug şi scorţişoară. Mai puteţi adăuga coajă rasă de lămâie ori portocală. Iar peste găluşcă merge să puneţi smântână şi sirop de fructe aşa cum le-am servit eu, ori îngheţată de vanilie sau un compot de la bunica din cămară. Iar de băut lângă, un vin alb sec de la Miniş ori Recaş.
Poftă bună şi care aveţi drum, veniţi să mă căutaţi pe la Lugoj. Mânjiţi pe piept de la găluşte...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Imi pare atat de rau ca nu am putut fi acolo :(, cu siguranta ar fi fost un deliciu!
Intreaga echipa a morii Carani se bucura pentru succesul pe care l-ati avut si va doreste muuulta bafta in continuare!

bianca racz spunea...

Imi pare atat de rau ca nu am putut fi acolo :(, cu siguranta ar fi fost un deliciu!
Intreaga echipa a morii Carani se bucura pentru succesul pe care l-ati avut si va doreste muuulta bafta in continuare!

simona spunea...

Uico, tu stii ca la Tarvisio, la granita Italian-Austrica am mancat galuste ca si ale tale si ca si ale bunicii mele de le Domasnea??? Cred ca mostenirea austro-ungureasca are vreo vina :D