UNGUR LA PROŢAP

                                                  Ungur la proţap

Îl cheamă Iştvan, adică Pişta, are o sută cincizeci de kile, mustaţă pe oală şi e tot numai zâmbet. Vorbeşte rar şi îndesat, jumătate româneşte jumătate bozgoriceşte şi mor de dragul lui. Vine la mine la poartă aşa pe nepusă masă şi mă strigă peste gard : Baci Mihali, Baci Mihali, traje tare ciortocrapu la Timiş. Aida se prindem pe el se punem in tavă cu mujdeie.

Adică mă invită la pescuit, fiindcă Pişta e înrăit cu undiţa iar ca mâncău, nu are pereche pe cinci leghe împrejurul Buziaşului. Se aşază la masă cu o cruce largă dinainte şi când se ridică de acolo e mai greu cu cel puţin cinci kile.

Dar are şi o putere de urs, când mi-am cumpărat frigider nou, l-a luat de unul singur din camionetă şi l-a purtat în braţe până la bucătărie ca şi cum ar fi cărat o cutie de carton. Şi după ce l-a aşezat în colţul indicat de Nemţoaica de nevast-mea, a deschis uşa, şi-a vârât nasul în el şi a strâmbat nările.

Asta nu miroseşte a mâncare, asta pute a putoare, trebe cu rachiu spelat şi cu cărnuri tot umplat.

Că are şi har de versificator Pişta al meu, ba pe deasupra şi cântă aşa frumos cu o voce de sopran răstignit şi când zice câte o doină pe limba lui, se înroşesc merele în pomul sub care stăm noi de obicei să ne bem şpriţul.

Şi ieri a venit Pişta, Duminică fiind, cu o pulpă de porc întreagă subsioară, învelită în foi de hrean să mă scoată din perne încă de cu zori.

Asta faci tu Baci Mihali, se o mâncăm pe ea la prânz şi se bem un vin de la pivniţa al tău că la mine a pus Marişca lacătă pe podrum şi nu mai are voie Piştike se umble la butoaie pina la Sfentul Ilie.

M-am uitat lung la Pişta, era proaspăt bărbierit, lucru rar la el, avea cămaşă albă răsfrântă şi papucii daţi cu cremă.

Şi mi-am pus întrebări fel de fel, dar m-a dumirit tot Pişta.

Astezi este ziua al meu astezi Pişta face patruzeci de ani de kind oniuca lui l-a adus pe lume. Astezi Pişta este mai batrin cu un an decat ieri şi aia trebuie să bem noi de ciudă.

Şi m-am bucurat şi l-am ţucat pe Pişta şi primul lucru ce l-am făcut a fost să mă scobor în pivniţă să scot o cantă întreagă de rubiniu de la butoi şi din frigiderul nou nişte pulpe reci de pui rămase de cu seara, doar aşa perpelite pe grătar şi pruftuluite cu mujei din usturoi verde.

Şi am băut cu Pişta sub măr prima stacană a dimineţii şi ne-am hotărât să facem un foc mare iar pulpa de porc să o punem în proţap să se frigă pe muţeşte cam trei ceasuri. Şi lângă ea, să călim varz nouă, să facem cartofi copţi în dubă pe care să-i scobim cu lingura şi miezul lor să îl sropim cu unt topit, pătrunjel şi mirodenii. Iar salată să facem doar din roşii Inimă de Bou, culese de pe arac de la mine din grădină, că s-au copt şi sunt chiar aşa de mari cât inima boului, iar despre vin ce să mai vorbesc, butoaiele sunt răsumplute şi aşteaptă numai beutori care să vadă de viaţa lor.

Şi ne-am apucat de lucru, dar cel mai greu a fost să aşezăm pulpa de porc în proţap că ne-a cam prins vinul băut aşa pe inima goală, dar până la urmă i-am dat de cap.

Şi ardea focul în grădină şi se învârtea pulpa unsă cu oloi şi mirodenii, mai stropită şi cu vin şi într-un tuci pântecos sfârâia o varză ca aurul înecată în untura de la friptura din proţap. Iar eu eram cu umplutul stacanelor reci de vin, iar Pişta sta la capul locului şi învârtea proţapul că doar el e cel mai puternic dintre noi doi.

Şi răscolită de mirosuri a înviat strada şi mi s-au trezit vecinii.

Iar nea Pătru, drujbistu a venit la gard cu nările de copoi umflate în vânt şi mi-a dat bineţe.

Da ce găteşti acolo Uico, m-a întrebat el cu subânţeles şi plin de bale pe la bot, că miroase ca în rai.

Şi eu al dracului de negru în cerul gurii şi fiindcă nu mai vruiam şi alţi musafiri, ca nehalit ce sunt, nici nu m-am întors şi i-am răspuns doar peste umăr:

Iaca, fac un Ungur la proţap…